Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DEMARCAT, DEMARCAȚIE, DEMARCAȚIUNE, DEMARCARE ... Mai multe din DEX...

DEMARCA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DEMARCÁ, demarchéz, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. - Din fr. démarquer.

Sursa : DEX '98

 

DEMARCÁ vb. I. tr. a însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a separa. II. refl. (sport) a scăpa de sub supravegherea adversarului. (< fr. démarquer)

Sursa : neoficial

 

DEMARCÁ vb. v. delimita.

Sursa : sinonime

 

demarcá vb., ind. prez. 1 sg. demarchéz/ demárc, 3 sg. și pl. demarcheáză/demárcă

Sursa : ortografic

 

A SE DEMAR//CÁ pers. 3 se \~cheáză intranz. (despre jucători de fotbal, handbal etc.) A ieși de sub supravegherea unui adversar. / démarquer

Sursa : NODEX

 

A DEMAR//CÁ \~chéz tranz. A determina trasând anumite limite; a delimita; a țărmuri. / démarquer

Sursa : NODEX

 

DEMARCÁ vb. I. 1. tr. A însemna printr-o linie de demarcație; a mărgini, a separa, a delimita, a hotărnici. 2. refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [< fr. démarquer, it. demarcare].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru DEMARCA

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru DEMARCA.

Ion Luca Caragiale - Autoritate

Ion Luca Caragiale - Autoritate Autoritate de Ion Luca Caragiale Toamna trecută am făcut o cunoștință foarte interesantă — un tânăr poet și literat, fruct prețios al unui gimnaziu de provincie: tânărul meu a renunțat să termine cursurile, neputând reuși la examenul de corigență de la septemvrie. Prețiosul fruct, după trei ani de gimnaziu, s-a simțit destul de copt și, revoltat contra unei discipline stupide de programă, s-a dezlipit cu dispreț de craca sa pentru a veni să-și debiteze savoarea în vastul târg al Capitalei. Este un tânăr ca de vreo optsprezece ani, copil de văduvă; tatăl, fost impiegat comunal în orașul său, a murit de mult; mama, scăpătată, trăiește cu ce poate, coase, spală, calcă, servește la ocazie; are încă doi frați mai mici: aceia urmează la același gimnaziu. Poetul meu îmi spune cu oarecare ton de compătimire că aceia, ca niște mediocri ce sunt, vor să termine cursul și să caute a intra unul în seminar și altul în liceu ca bursieri ai statului; el nu s-ar fi înjosit niciodată să se facă bursier; e prea independent pentru asta, și apoi nu ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEMARCA

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru DEMARCA.

DEMARCAT

DEMARCÁT , - Ă , demarcați , - te , adj . 1. ( Despre suprafețe , spații etc . ) Care este delimitat printr - o linie de demarcație . 2. ( Despre sportivi angajați într - un meci , într - o întrecere ) Care a scăpat de sub urmărirea

 

DEMARCAȚIE

DEMARCÁȚIE , demarcații , s . f . Delimitare , despărțire ,

 

DEMARCAȚIUNE

DEMARCAȚIÚNE s . f . v .

 

DEMARCARE

... DEMARCÁRE , demarcări , s . f . Acțiunea de a ( se ) demarca și rezultatul ei . - V. demarca