Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul DALTA nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: DALTĂ

  Vezi și:ȚIU, DĂLTUI, ȘTEMUITOR, CIZELA, CIZELAT, DĂLTIȚĂ, DĂLTUȚĂ, DĂLTUIRE, DĂLTUIT, DĂLTUITURĂ, DALTĂ ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului DALTA: DALTĂ.

 

DALTA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DÁLTĂ, dălți, s.f. Unealtă de oțel în formă de pană tăioasă, cu sau fără mâner, folosită de fierari, dulgheri, sculptori etc. la crestat, la cioplit, la scobit sau la tăiat. - Din sl. dlato.

Sursa : DEX '98

 

DÁLTĂ s. (TEHN.) (înv.) scobitoare. (\~ folosită în sculptură.)

Sursa : sinonime

 

dáltă s. f., g.-d. art. dălții; pl. dălți

Sursa : ortografic

 

DÁLTĂ dălți f. Unealtă de oțel în formă de pană, folosită la cioplit, în lemn sau în piatră; cioplitor. [G.-D. dălții] /dlata

Sursa : NODEX

 

dáltă (-?lți), s.f. - Unealtă de oțel în formă de pană tăioasă. Sl. dlato (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Lexicon, 162; Cihac, II, 91; Conev 66), cf. bg. dlato, dleto, alb. dal’të. Metateza lichidei indică un împrumut foarte vechi, probabil anterior sec. XI (Rosetti, BL, XIV, 116), fiind poate unicul termen sl. de acest gen. Berneker 208 propunea ca etimon un sl. *dolto. Cf. baltă. - Der. dăltui, vb. (a sculpta, a ciopli); dăltuitură, s.f. (dăltuire, cioplire); dăltuitor, s.m. (cioplitor).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru DALTA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 29 pentru DALTA.

Cincinat Pavelescu - Necunoscutei

... Cincinat Pavelescu - Necunoscutei Necunoscutei de Cincinat Pavelescu Blondă, palidă, înaltă, Când trecu pe lângă mine, mlădioasă,  Statuie abia ieșită de sub daltă Avea-n ochi privirea caldă, voluptoasă, Și visa niște imagini depărtate... Scene dulci din vremi de mult înmormântate, Iar cu degetele albe și subțiri Scutura ...

 

Cincinat Pavelescu - Sonet (Cincinat Pavelescu, 1)

... ți sub vraja lui tresaltă? Să moară chiar, el moarte nu mai are, Căci l-a închis cu-a versului tău daltă

 

Dimitrie Anghel - Darul valurilor

... scurs de când stă astfel în valuri îngropată. Și mâna, mâna-i fină, sculptată cu iubire, De-ai spune că artistul pe când cioplea din daltă În marmora rebelă suprema-i amintire, Pe fruntea lui modelu-și purta mâna cealaltă. Trecea frumoasa mână pe fruntea inspirată, Trecea dezmierdătoare dând vițele-ntr ...

 

Dimitrie Anghel - Statuia lui Cuza-Vodă

Dimitrie Anghel - Statuia lui Cuza-Vodă Statuia lui Cuza-Vodă de Dimitrie Anghel Publicată în 1907 , I, 39, 18 oct. 1910, p. 791—792. În munții Apeninilor , în masivele de piatră pe care cataclismele străvechi ori nervozitățile epidermice ale coajei noastre terestre zbuciumate de vulcani le-a ridicat și îngrămădit sub bolta cerului veșnic senin al Italiei, dormea de veacuri și un bloc de marmură albă. Dormea acolo piatra aceea îngrămădită între stînci și în somnul ei milenar nici nu visa că odată va fi obiectul atîtor discordii și dispute. Nu știa biata piatră, și cum ar fi putut să bănuiască, că în sînul ei marmorean doarme o formă predestinată, o formă a cărei contururi precise trebuia să poarte pe occiput o coroană. Nu știa că odată se va rostogoli din munte într-un nour de praf, tîrînd după ea o avalanșă de pietriș și nisip, și că va descătușa un rîu negru de cerneală care va curge nepotolit și tulbur. Dar dălți și ciocane au bătut în ea cu vrednicie ; așchii mari și luminoase au sărit din trupul ei, și cel ce sta de veacuri condamnat în alba-i închisoare a reintrat ...

 

Ion Luca Caragiale - Temelia

Ion Luca Caragiale - Temelia Temelia de Ion Luca Caragiale Atâta muncă fără preget! Încet-încet, de-atâția ani, De jos, din temelia stâncii, casmaua smulge bolovani, Și macaraua suie-n muche, și dalta-n feluri îi cioplește, La rând ciocanul îi așează, frumos mistria-i rostuiește; Și — lucru vrednic de mirare din răsărit până-n apus! — Un grandios castel, d-asupra, spre nori se-nalță și tot crește: Pe cât jos se scobește stânca, pe-atât se-mpodobește sus... ...Mai trebuie frontonul splendid, alegoria triumfală, Și-i opera desăvârșită — e gat-a unui secol fală!... Un ultim bloc enorm, acuma, trosnind, e smuls din grop-adâncă Și ridicat din greu pe scripet... Dar blocul ultim nu-i sus încă, Și, din afund, din măruntaie, răcnește stânca: „Nu mai potâ€� „Proptele iute! Merg de râpă! mă surp cu fala-vă cu tot!â€� Morala Ades, visând prea vesel, ai deșteptare tristă... „Să nu te rezemi, Doamne, decât pe ce rezistă!â€� (Convorbiri Critice, anul I, nr. 14-77, din Iulie-Septembrie

 

Ion Luca Caragiale - Un artist

Ion Luca Caragiale - Un artist Un artist de Ion Luca Caragiale Mai mult decât oricare alta, breasla bărbierească mi-este foarte simpatică... Briciul e rudă cu dalta, cu penelul, cu coturnul, arcușul, condeiul — mai știu eu cu ce! De aci, neînvinsa pornire către artele frumoase caracteristică la toți bărbierii. O sumă dintre dânșii, împinși de patima lor pentru teatru, s-au făcut artiști dramatici; mulți alții scriu poezii, de obișnuit lirice, mai adesea galante; mai toți trebuie să știe cânta cu un instrument, prin ajutorul căruia, în momentele pierdute, își traduc în melodii acea încărcare de simțiri ce ne-o dă, unora dintre noi, lumea cu lumina ei, cu formele, mișcările și zgomotul ei... Da, cum se rupe la vreme copilul din mamă, acea încărcare de simțiri caută să se rupă din sufletul nostru: trebuie înapoiată cui ne-a dat-o. Ascunsă-n noi, ne muncește, ne chinuie, nu ne dă pace pân' ce n-o întoarcem în dar lumii, care n-o recunoaște și n-o primește decât învăluită în fâșii smulse din sufletul nostru — pecetia sincerității darului. Dar e oare un mijloc mai puternic ca să ne scăpăm de toată haotica năvălire ...

 

Mihai Eminescu - În van căta-veți...

Mihai Eminescu - În van căta-veţi... În van căta-veți... de Mihai Eminescu În van căta-veți ramuri de laur azi, În van căta-veți mândre simțiri în piept.        Toate trecură: Viermele vremilor roade-n noi. Căci nu-i iubire, ură d-asemeni nu-i Și ce rămase umbra simțirei e:        Murmura lumei Netedă, palidă, ca și ea. Nu e antica furie-a lui Achile, Nu este Nestor blândul-cuvântător.        Aprigul Ajax Țărână-i azi, și nimic mai mult. Și unde-i Roma, doamnă a lumii-ntregi, Și unde-s astăzi vechii și marii Caesari?        Tibrule galbăn, Unde e astăzi mărirea ta? Chiar papii mândri cu trei coroane-n cap, Păstori de nații cu strâmbă cârjă-n mâni,        Pulbere-s astăzi. Pulbere sunt chiar vii fiind. Căci nu sărută regii piciorul lor, Căci nu se-nchină lumea la glas de sfânt.        Semnele tainei Mute rămân și îi fac de râs. Chiar tronul papei azi ca o scenă e Și el își face mutrele lui plângând.        Hohotul lumei Lumei întregi îi răspunde-atunci. Căci nu-i s-ardice bolțile de granit, Un Michel-Angelo nu-i să facă iar        Ziua din urmă. Templele vechie pustie rămân. ...

 

Mihai Eminescu - Apari să dai lumină

... Apari să dai lumină arcatelor ferești, Să văz în templu-i zâna cu farmece cerești. Prin vremea trecătoare lucește prea curat Un chip tăiat de daltă, de-a pururi adorat. Privi-te-voi cu ochii în lacrime fierbinți... O, marmură, aibi milă de-a mele rugăminți! Îndură ...

 

Mihai Eminescu - Gelozie (Eminescu)

... sorții Ca tu să-mi dai durerea și voluptatea morții Și să-mi răsai din marea de suferinți, înaltă Ca marmura eternă ieșită de sub daltă

 

Mihai Eminescu - Nu mă-nțelegi

... iubire e-atâta de curată, Ca aura de care tu ești împresurată, Ca setea ursitoare ce-o au dupăolaltă Lumina de-ntunerec și marmura de daltă, Când sufletu-mi atârnă plutind în ochii mei De un cutremur tainic al tinerei femei Și viețile-amânduror s-amestecă-n întreg, Când înțeles de ...

 

Mihai Eminescu - Nu mă înțelegi

... iubire e-atâta de curată, Ca aura de care tu ești împresurată, Ca setea ursitoare ce-o au dupăolaltă Lumina de-ntunerec și marmura de daltă, Când sufletu-mi atârnă plutind în ochii mei De un cutremur tainic al tinerei femei Și viețile-amânduror s-amestecă-n întreg, Când înțeles de ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DALTA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentru DALTA.

ȚIU

... ȚIU ^2 , țiuri , s . n . ( Reg . ) 1. Unealtă de fier în patru muchii ascuțită ca o daltă , cu care se fac găuri în gheață pentru pescuit , se desprind blocurile de gheață etc . 2. Unealtă asemănătoare cu o daltă , folosită în dulgherie . 3. Târnăcop de oțel , de forma unei bare cu secțiune a pătrată , ascuțită la capete și puțin arcuită , folosit de ...

 

DĂLTUI

... DĂLTUÍ , dăltuiesc , vb . IV . Tranz . A lucra ( tăind , cioplind , scobind etc . ) un obiect , un material etc . cu dalta . - Daltă

 

ȘTEMUITOR

... ȘTEMUITÓR , - OÁRE , ștemuitori , - oare , subst . 1. S . n . Sculă în formă de daltă

 

CIZELA

CIZELÁ , cizelez , vb . I . 1. Tranz . A prelucra . a finisa sau a ornamenta cu dalta , cu ciocanul etc . diferite obiecte ( de metal ) pentru a le da forma sau aspectul dorit . 2. Tranz . Fig . A aduce îmbunătățiri ( de stil , de exprimare ) unei lucrări ( literare , științifice ) ; a ciopli . 3. Tranz . și refl . Fig . A face să capete sau a căpăta deprinderi civilizate , cultură

 

CIZELAT

CIZELÁT , - Ă , cizelați , - te , adj . 1. ( Despre obiecte metalice ) Prelucrat , finisat , ornamentat cu dalta , cu ciocanul etc . 2. Fig . ( Despre opere literare , științifice ) Care a fost îmbunătățit ( din punct de vedere al stilului , al exprimării ) . 3. Fig . Care și - a însușit deprinderi civilizate , cultură etc . - V.

 

DĂLTIȚĂ

... DĂLTÍȚĂ , dăltițe , s . f . Diminutiv al lui daltă

 

DĂLTUȚĂ

... DĂLTÚȚĂ , dăltuțe , s . f . ( Rar ) Dăltiță . - Daltă

 

DĂLTUIRE

DĂLTUÍRE , dăltuiri , s . f . Acțiunea de a dăltui și rezultatul ei ; săpare cu dalta în piatră , în lemn etc . - V.

 

DĂLTUIT

DĂLTUÍT , - Ă , dăltuiți , - te , adj . Lucrat , cioplit , sculptat cu dalta . - V.

 

DĂLTUITURĂ

DĂLTUITÚRĂ , dăltuituri , s . f . ( Rar ) Scobitură , crestătură făcută cu dalta . [ Pr . : - tu - i - ] - Dăltui + suf . -

 

DALTĂ

DÁLTĂ , dălți , s . f . Unealtă de oțel în formă de pană tăioasă , cu sau fără mâner , folosită de fierari , dulgheri , sculptori etc . la crestat , la cioplit , la scobit sau la

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...