|
||
Vezi și:DĂBĂLĂZAT,
DĂBĂLAT
... Mai multe din DEX...
DĂBĂLĂZA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. DĂBĂLĂZÁ, dăbălăzez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. (Despre animale) A-și lăsa să atârne în jos capul, gura sau urechile; a pleoști. 2. Refl. (Despre oameni) A slăbi, a se moleși. - Probabil din dăbălăzat.Sursa : DEX '98 DĂBĂLĂZÁ vb. v. blegi, bosumfla, îmbufna, pleoști.Sursa : sinonime dăbălăzá vb., ind. prez. 1 sg. dăbălăzéz, 3 sg. și pl. dăbălăzeázăSursa : ortografic dăbălăzá (-zéz, -át), vb. - 1. (Refl., Trans) A se bosumfla. - 2. A slăbi, a da drumul. - 3. A extenua, a obosi, a epuiza. - Var. dălăbăză, dăbăla, dăbila, dăula, de(h)ula, decula. Origine expresivă. Primul sens indică prezența sl. lob?za "buză"; dar tratamentul var. se explică numai printr-o interpretare expresivă (cf. Candrea, Scriban). După Cihac, II, 89, din sl. deb?lati, dificil din punct de vedere semantic. Philippide, Principii, 140, interpretează pe dăbălăzat ca deszălăba. REW 2941 (după Pușcariu) îl explică pe dăula prin lat. debilis; și Cihac, II, 93, interpretează var. trans. decula prin pol. kulawi? "a șchiopăta". Der. dăbălat, adj. (despre buze sau urechi; căzut; supărat; îmbufnat); dabilă (var. dabulă, dabălă), s.f. (gloabă, mîrțoagă; dare, bir; femeie rotofeie, durdulie), pentru a cărui evoluție semantică cf. gloabă; dăbilar, s.m. (perceptor, strîngător de dări). După Candrea și Scriban, dabilă s-ar explica prin mag. debella "femeie înaltă". Graur, BL, II, 145, pleacă de la țig. dabul- "futuere", și în BL, IV, 77, de la tc. dabul "femeie grasă"; ipoteză puțin probabilă, deoarece cuvîntul circulă numai în Mold. și Trans., unde împrumuturile din tc. sînt rare, și fiindcă nu ține seama de celelalte sensuri ale cuvîntului rom.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru DĂBĂLĂZARezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru DĂBĂLĂZA. Ion Creangă - Povestea lui Harap-Alb Ion Creangă - Povestea lui Harap-Alb Povestea lui Harap-Alb (1877) de Ion Creangă Amu cică era odată într-o țară un crai, care avea trei feciori. Și craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă țară, mai depărtată. Și împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat; și împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Mulți ani trecură la mijloc de când acești frați nu mai avură prilej a se întâlni amândoi. Iară verii, adică feciorii craiului și fetele împăratului, nu se văzuse niciodată de când erau ei. Și așa veni împrejurarea de nici împăratul Verde nu cunoștea nepoții săi, nici craiul nepoatele sale: pentru că țara în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului, și crăia istuilalt la o altă margine. Și apoi, pe vremile acelea, mai toate țările erau bântuite de războaie grozave, drumurile pe ape și pe uscat erau puțin cunoscute și foarte încurcate și de aceea nu se putea călători așa de ușor și fără primejdii ca în ziua de astăzi. Și cine apuca a se duce pe atunci într-o parte a lumii ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DĂBĂLĂZARezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru DĂBĂLĂZA. DĂBĂLĂZÁT , - Ă , dăbălăzați , - te , adj . ( Reg . ; despre buze , urechi etc . ) Lăsat în jos , pleoștit . [ Var . : dăbălát , - ă adj . ] - Et . DĂBĂLÁT , - Ă , - Ă , adj . v . |