Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CREDITARE, CREDIT, CREDITOR, DEBIT ... Mai multe din DEX...

CREDITA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CREDITÁ, creditéz, vb. I. Tranz. 1. A acorda sau a deschide cuiva un credit (1); a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit. 2. A face o înregistrare în creditul unui cont. - Din fr. créditer.

Sursa : DEX '98

 

CREDITÁ vb. tr. 1. a acorda (cuiva) un credit (1); a vinde cuiva pe credit. * (fig.) a arăta cuiva considerație, stimă. 2. (cont.) a înregistra creditul unui cont. (< fr. créditer)

Sursa : neoficial

 

CREDITÁ vb. (FIN.) a împrumuta. (A \~ pe cineva cu suma de ...)

Sursa : sinonime

 

creditá vb., ind. prez. 1 sg. creditéz, 3 sg. și pl. crediteáză

Sursa : ortografic

 

A CREDIT//Á \~éz tranz. 1) (sume de bani, bunuri materiale) A da pe credit; a acorda prin credit. 2) (sume de bani) A da pentru un timp (cu condiția restituirii); a împrumuta. 3) (mărfuri) A vinde pe credit. 4) (sume de bani, materiale) A înscrie în creditul unui cont. /. créditer

Sursa : NODEX

 

CREDITÁ vb. I. tr. A acorda, a deschide (cuiva) un credit. [< fr. créditer].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CREDITA

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru CREDITA.

CREDITARE

... CREDITÁRE , creditări , s . f . Acțiunea de a credita și rezultatul ei . V. credita

 

CREDIT

CRÉDIT , credite , s . n . 1. Relație ( economică ) bănească ce se stabilește între o persoană fizică sau juridică ( creditor ) , care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie , și o altă persoană fizică sau juridică ( debitor ) , care primește împrumutul sau cumpără pe datorie ; împrumut acordat ( cu titlu rambursabil și condiționat de obicei de plata unei dobânzi ) ; creanța creditorului ; obligația ( bănească ) , datoria celui creditat ; ( concr . ) valoarea , suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său . 2. Sector , sferă a circulației care cuprinde relațiile de credit ( 1 ) . 3. Coloana din dreapta a unui cont , în care se înscriu reducerile ( scăderile ) de activ sau sporurile ( creșterile ) de pasiv . 4. Fig . Considerație , încredere , stimă , autoritate , influență , trecere de care se bucură

 

CREDITOR

CREDITÓR , - OÁRE , creditori , - oare , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( Despre persoane fizice sau juridice ) Care a creditat ; ( despre sume ) care se înscrie în creditul unui cont . 2. S . m . și f . Titular al unui drept de creanță ; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit (

 

DEBIT

DÉBIT^2 , debite , s . n . 1. Datorie pe care o are o persoană creditată . 2. Coloană într - un registru de contabilitate sau într - un extras dintr - un asemenea registru , în care se înscriu sporurile de activ sau , respectiv , reducerile de pasiv ; ( concr . ) sumă înscrisă în această coloană . DÉBIT^1 , debite , s . n . 1. Tutungerie . 2. ( Înv . ) Vânzare , desfacere continuă de mărfuri cu amănuntul . 3. Cantitatea de fluid sau de pulbere fină care trece , într - o unitate de timp , printr - o secțiune a unei albii , a unei conducte sau a unui