Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului CONGRUENȚĂ: CONGRUENTĂ, CONGRUENTA.

 

CONGRUENȚĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CONGRUÉNȚĂ, congruențe, s.f. 1. Acord, concordanță, coincidență. ** (Mat.) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 2. Însușirea de a fi congruent. [Pr.: -gru-en-] - Din fr. congruence, lat. congruentia.

Sursa : DEX '98

 

CONGRUÉNȚĂ s. v. coincidență, concordan-ță, echivalență.

Sursa : sinonime

 

CONGRUÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi congruent; potrivire deplină. o (mat.) relație de ~ = relație dintre două numere întregi congruente. * acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamemtul său. 2. acord între subiect și predicat. 3. (med.) calitate a unei anastomoze ale cărei părți se împreună perfect. (< fr. congruence, lat. congruentia)

Sursa : neoficial

 

congruénță s. f. (sil. -gru-en-), g.-d. art. congruénței; pl. congruénțe

Sursa : ortografic

 

CONGRUÉNȚ//Ă \~e f. Caracter congruent; coincidență; concordanță. \~a figurilor. [Sil. -gru-en-] /congruence, lat. congruentia

Sursa : NODEX

 

CONGRUÉNȚĂ s.f. Acord, concordanță; coincidență. ** Relație care arată că două numere sunt congruente în raport cu un anumit divizor comun. ** Egalitate a figurilor geometrice. [Cf. fr. congruence, it. congruenza, lat. congruentia].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CONGRUENȚĂ

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru CONGRUENȚĂ.

Titu Maiorescu - Limba română în jurnalele din Austria

Titu Maiorescu - Limba română în jurnalele din Austria Limba română în jurnalele din Austria de Titu Maiorescu 1868 Stilul jurnaliștilor români din Transilvania, Bucovina și Banat a ajuns într-o stare ce nu mai îngăduie tăcerea cu care a fost primit până acum. Prin formarea noilor expresii și prin construcțiunea lor sintactică, compatrioții noștri de peste Carpați introduc pe toate zilele în limba română o denaturare a spiritului propriu național, care în întinderea ei de astăzi a devenit primejdioasă, cu atât mai mult cu cât cei ce au cauzat-o și cei ce o continuă nu par a avea conștiința răului, ci răspândesc încrederea de a fi cei mai buni stiliști ai literaturii române. Încă zece ani de o asemenea convingere publică, încă o generație de tineri cu același sistem de expresii, și limba română poate deveni o ruină, nu reparată, ci stricată prin construcții străine fără nici o adaptare de stil și incapabile de a-i manifesta propria idee în modul ei originar. Rândurile de față au scopul de a arăta acea direcție falsă a autorilor români din Austria și ...