Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul COALA nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: COALĂ

  Vezi și:COLIȚĂ, CAȘURARE, CUSTODE, SIGNATURĂ, BROȘA, COALĂ, CONȚ, FĂLȚUI, FĂLȚUIT, FOLIANT, FOLIO ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului COALA: COALĂ.

 

COALA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

COÁLĂ, coli, s.f. Foaie dreptunghiulară de hârtie (albă sau colorată), de celofan, de carton etc. ** (Și în sintagma coală de tipar) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală cu 16 pagini tipărite. ** (Și în sintagma coală editorială) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală de obicei cu 20 de pagini dactilografiate. Coală de autor = coală editorială egală cu 40 000 de semne tipografice sau cu 3 000 cm^2 de desen. ** Totalitatea mărcilor sau timbrelor tipărite pe aceeași foaie dreptunghiulară de hârtie și nedesprinse unele de altele. [Pl. și: coale] - Din ngr. kólla.

Sursa : DEX '98

 

coálă s. f., g.-d. art. cólii; pl. coli

Sursa : ortografic

 

COÁLĂ coli f. 1) Foaie dreptunghiulară de hârtie, de carton etc. de dimensiuni diferite. 2) Unitate de măsură pentru volumul producției editoriale și tipografice, egală cu 16 pagini tipărite. \~ de autor. \~ editorială. [G.-D. colii; Sil. coa-] /kólla

Sursa : NODEX

 

coálă (-óli), s.f. - Foaie dreptunghiulară de hîrtie, de carton etc. - Mr. acoală, colă. Ngr. ?????, din it. colla "coadă" (Roesler 570; Murnu 15; Cihac, II, 648); cf. bg. kola.

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru COALA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 30 pentru COALA.

Alexandru Vlahuță - Delendum

Alexandru Vlahuţă - Delendum Delendum de Alexandru Vlahuță Haide, suflete, ridică-ți leghioanele de gânduri, Și-mbrăcate-n za eternă întocmește-le în rânduri, Bate-te cu tine însuți, zbuciumă-te nopți întregi, Ca durerea ta în ritmul sfânt al versului s-o legi! Și m-așez să scriu la masa de hârțoage încărcată... Mintea-mi arde-nvălmășită tâmplele încep să-mi bată. Am atins abia condeiul, și m-au apucat fiori... Parcă văd cum stau la pândă, pătimași și cârtitori, Nevoiașii noștri critici spadasinii damblagii, Cari, neputând să muște, morfolesc arta-n gingii! Trebui să respecți bontonul, să-ți gătești versul în frac, Dacă ții ca prin saloane să poți fi lumii pe plac. Nu-ți lăsa simțirea caldă, plină, vie și întreagă Să zbucnească, și veșmântul, care-i vine, să-și aleagă; Ci ți-o-mbracă-n floricele, și-i dă-ncunjur pe departe. Plângi, urăște și blestemă după regula din carte. Fii galant nesocotește-ți patima-n care te zbați, Nu cumva să superi nervii criticilor delicați: Poezia e un cântec dulce, un parfum ceresc!... De-așa artă parfumată, o, vă foarte mulțumesc! Când mi-i inima-ncărcată, și când gândurile-n muncă Bat și rup zăgazul ...

 

Ion Luca Caragiale - Mitică

... dumnealui n-are nici un cusur. * Un prieten ghindoc se-ntinde să-și ia pălăria dintr-un cuier prea nalt. Mitică îi strigă: - Pune o coală de hârtie sub picioare! * Mitică zice despre un prietin destituit: - L-a-naintat... - ...? - L-a făcut inginer de poduri... Și când ...

 

Ion Luca Caragiale - O invenție mare

Ion Luca Caragiale - O invenţie mare O invenție mare de Ion Luca Caragiale A venit într-o duminică Aghiuță la Dumnezeu, și zice: - Doamne! ce tot îți mai bați capul cu oamenii ăștia?... Nu-i vezi sfinția ta, ce secături sunt?... Dă-mi-i mie odată și te mântuie de ei! Păcat de grija sfinției tale: sunt răi și proști! Da Dumnezeu - nu prea avea chef de vorbă în ziua aia - zice răstit: - Piei d-aici, negrule și hainule, că nu voi s-ascult astăzi duminică așa vorbe de pâră... - Doamne... - Cum au să fie proști, bre! dacă i-am facut eu întocmai după chipul și asemănarea mea?! ai? - I-ai făcut după chip, dar i-ai greșit la cap, să nu fie cu supărare sfinției tale. - Taci, și piei, pesimistule! zise Dumnezeu foarte aspru, să nu mă necăjesc!... Ce-mi umbli cu minciuni și cu ponigreli și cu iscodiri de-ale tale?... Cum sunt proști?... eu nu-i văz proști! - Ei! sfinția ta, zise Aghiuță, nu-i vezi, că nici nu prea umbli de la o vreme pe la ei, de când ai pățit-o - adică să mă ierte sfinția ta că-ndrăznesc - cu istoria, de... ...

 

Ion Luca Caragiale - Sfânt-Ion

... Nu i-aș mai vedea chipiu! Să ne dregem la stomac, Arză-l focu-amoniac! Și nu știu ce-mi vine mie „Ad-o coală de hârtie Ș-un condei frumos!â€� și scrie! Scriu și scriu și la minut Un raport am așternut Contra colonelului, Contra polițaiului; Ș-am ...

 

Ion Luca Caragiale - Sfânt Ion

... Nu i-aș mai vedea chipiu! Să ne dregem la stomac, Arză-l focu-amoniac! Și nu știu ce-mi vine mie „Ad-o coală de hârtie Ș-un condei frumos!â€� și scrie! Scriu și scriu și la minut Un raport am așternut Contra colonelului, Contra polițaiului; Ș-am ...

 

Mihai Eminescu - Îmbătrânit e sufletul din mine

... lui hemisfer, Care vuind se mișcă-n vecinicie În jur de soare,-n ocean d-eter ­ Și toate astea într-un cerc pe-o coală

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie

... în odaie câțiva tineri derbedei Erau patru — între care, un vlăjgan scăpat de școală, Care încă nu-nsemnase pe a vieții sale coală Cu condeiul voluptății vorba magică ,, Amor ". Mai frumos ca sfântul Gheorghe, își da aere viteje... Ele — repede ghicindu-l, se-ncercau să-l prindă ...

 

Emil Gârleanu - Demisia

... și artiștii, după dânsul. Știucă se clatină câteva clipe în fața tejghelei, parcă a uitat la ce venise, apoi strigă deodată: — O coală de hârtie... mi-ministerială... și un timbru de trzeci. Mincu se uită la Șerbescu, și amândoi holbează ochii: — La ce iai hârtia, nene Știucă ...

 

Ion Luca Caragiale - Două note

Ion Luca Caragiale - Două note Două note de Ion Luca Caragiale În Note și schițe, 1892, pag.27. Nu se cunoaște un alt text anterior. Reprodus în Momente, schițe, amintiri, 1908. Am de mult intenÈ›ia să dau publicului o sumă de note asupra vieÈ›ii lui Eminescu - fiindcă inexactităÈ›ile, nimicurile născocite, neadevărurile absurde ce se spun de trei ani de zile pe socoteala lui mă revoltă È™i scandalul cu portretele È™i busturile puse fără sfială în circulaÈ›ie ca fiind ale lui, ca È™i cum ar fi vorba, încă o dată zic, de un tip din evul mediu, iar nu de cineva care a trăit în mijlocul nostru atâta vreme; pînă atuncea este, crez, aici locul să spun următoarele: Cu toată inegalitatea temperamentului său, Eminescu avea două coarte totdeauna egal de întinse: vecinic înamorat È™i vecinic avînd nevoie de bani - se putea altfel? È™i poet, È™i sărac... Vecinic visa niÈ™te „mîini subÈ›iri È™i reciâ€�, vecinic vîna un cămătar care să-i cumpere pe nimic leafa - nainte cu cîteva luni. AÈ™a, odată, ca întotdeauna, înamorat È™i fără nici un ban, ...

 

Ion Luca Caragiale - Națiunea română

Ion Luca Caragiale - Naţiunea română Națiunea română de Ion Luca Caragiale 1889 Puțină lume astăzi și-o mai fi aducând aminte de o vestită foaie, care apărea odinioară în Capitală, pe vremea războiului independenței; voi să vorbesc de Națiunea română , pe care o dădeam la lumină Frederic Dame și cu mine în tovărășie. Viața acelei foi a fost pe atât de scurtă pe cît de glorioasă, așa că o pot povesti în puține cuvinte. Armatele creștine trecuseră Dunărea. Într-o dimineață mă pomenesc cu un bilețel de la Dame, cam așa: "Iubite amice, Treci îndată pe la mine. Este vorba de o afacere foarte importantă, care ne poate face norocul la amândoi." Îl cunoșteam pe Dame ca pe om deștept și întreprinzător. Fără întârziere m-am dus să-l văz, torcând pe drum fel de fel de frumoase închipuiri. În câteva vorbe mi-a spus tot planul lui: o gazetă cum n-avusese țara până atunci; o gazetă fără coloare politică; o gazetă de informațiuni de pe câmpul războiului; o gazetă care să cultive entuziasmul popular pe chestiunea independenții... Să-i căutăm numele... Numele unei gazete e greu de găsit; dar după câteva minute de ...

 

Ion Luca Caragiale - Triumful talentului

Ion Luca Caragiale - Triumful talentului Triumful talentului de Ion Luca Caragiale 1900 Au fost odată-ntr-o școală de provincie doi buni camarazi - Niță Ghițescu și Ghiță Nițescu. Amândoi erau potriviți la-nvățătură și la purtare. Nița însă se deosibea, și nu numai de Ghiță, dar chiar de toți copiii ceilalți, prin talentul lui la scris, de care se minuna cu drept cuvânt toată lumea. În anul al patrulea de școală primară, Niță ajunsese să scrie așa de frumos, încât, adesea, puse alături, caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie tipărit, iar modelul de caligrafie, scris de mână; pe câtă vreme, Ghiță scria nu se poate mai urât; pe lângă că-i era mâna dreaptă șubredă, fiindcă-i degeraseră degetele de mic, n-avea băiatul nici apucătură din ochi la lucru de piguleală. Așa, isprăvind clasele primare, s-au despărțit cei doi buni camarazi, ca să meargă fiecare după norocul lui. Ghiță s-a dus la țară pe lângă tată-său, care era negustor cu dare de mână; iar Niță, copil sărman, a apucat spre Capitală, ascultând de sfatul dascălului său: - Fătul meu, tu părinți n-ai, carte multă nu ți-e ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COALA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentru COALA.

COLIȚĂ

... COLÍȚĂ , colițe , s . f . 1. Coală de carte sau de revistă , tipărită și fălțuită , înainte de a fi legată sau broșată ; fasciculă . 2. Mică coală de hârtie pe care sunt tipărite una sau mai multe mărci poștale și pe care se găsește o inscripție indicând ocazia cu care s - a ...

 

CAȘURARE

... CAȘURÁRE s . f . Acoperire prin lipire a feței unei coli de hârtie sau de carton cu o coală de hârtie de calitate superioară , cu o coală

 

CUSTODE

CUSTÓDE , custozi , s . m . 1. Persoană însărcinată cu paza și cu păstrarea unor bunuri ( mobile ) . Custode de bibliotecă . 2. Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină , în partea dreaptă sub ultimul rând , și repetată la începutul paginii următoare , pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor

 

SIGNATURĂ

SIGNATÚRĂ , signaturi , s . f . 1. Steluță , cifră sau alt semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar dintr - o carte , pentru a ușura legătorului numărătoarea colilor . 2. Tăietură la mijlocul corpului unei litere pentru a înlesni zețarului recunoașterea poziției

 

BROȘA

BROȘÁ , broșez , vb . I . Tranz . 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri , ale unei cărți , ale unui caiet etc . ( punându - le într - o copertă moale ) . 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal , găurind - o sau șănțuind -

 

COALĂ

COÁLĂ , coli , s . f . Foaie dreptunghiulară de hârtie ( albă sau colorată ) , de celofan , de carton

 

CONȚ

CONȚ , conțuri , s . n . ( Înv . ) Grup de 24 de coli de

 

FĂLȚUI

... A face unor scânduri , țigle etc . un falț ( care să permită îmbinarea lor ) . 3. A îndoi și a împături o coală

 

FĂLȚUIT

FĂLȚUÍT^2 , - Ă , fălțuiți , - te , adj . 1. ( Despre piei tăbăcite ) Care și - a redus și și - a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falțul . 2. ( Despre unele materiale de construcție ) Care are falț , prevăzut cu falț . 3. ( Despre colile unei tipărituri ) Îndoit și împăturit ( în vederea broșării sau a legării ) . - FĂLȚUÍT^1 s . n . Fălțuire . - V.

 

FOLIANT

FOLIÁNT , foliante , s . n . Carte de dimensiuni mari , de obicei formată din coli îndoite o singură dată , cu paginația in folio ( 1 ) . [ Pr . : - li -

 

FOLIO

FÓLIO s . n . 1. Format de hârtie sau de carte obținut prin îndoirea colii de hârtie o singură dată . 2. Filă de registru , de carte sau de manuscris numerotată o singură dată , pe o singură față , pentru ambele pagini . [ Pr . : - li -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...