Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: CLORURA

  Vezi și:CLORURAT, CLORURA, CLORURAȚIE, CALOMEL, ȚIPIRIG, AURAMINĂ, CARNALIT, CERARGIRIT, CHELEN, CLORURARE, HEMINĂ ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului CLORURĂ: CLORURA.

 

CLORURĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CLORÚRĂ, cloruri, s.f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. * Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorura mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. - Din fr. chlorure.

Sursa : DEX '98

 

CLORÚRĂ s. (CHIM., FARM.) clorură de amoniu = (pop.) țipirig; clorură de etil v. chelen; clorură de metil = clormetan; clorură de metilen = diclormetan; clorură de polivinil = policlorură de vinil; clorură de poliviniliden = policlorură de viniliden; clorură de sodiu v. sare; clorură de viniliden = dicloretilenă; clorură mercurică v. sublimat corosiv; clorură mercuroasă v. calomel.

Sursa : sinonime

 

CLORÚRĂ s. f. sare a acidului clorhidric, combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică; clorid. o ~ de sodiu = sare de bucătărie. (< fr. chlorure)

Sursa : neoficial

 

clorúră s. f., g.-d. art. clorúrii; pl. clorúri

Sursa : ortografic

 

CLORÚR//Ă \~i f. Sare a acidului clorhidric. * \~ de sodiu (natriu) sare de bucătărie. /chlorure

Sursa : NODEX

 

CLORÚRĂ s.f. Sare a acidului clorhidric. * Clorură de sodiu = sare de bucătărie. [< fr. chlorure].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CLORURĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru CLORURĂ.

CLORURAT

... CLORURÁT , - Ă , clorurați , - te , adj . ( Despre substanțe ) Supus acțiunii de clorurare . - V. clorura

 

CLORURA

CLORURÁ , clorurez , vb . I . Tranz . A efectua o

 

CLORURAȚIE

CLORURÁȚIE , clorurații , s . f .

 

CALOMEL

CALOMÉL s . n . Clorură de mercur sub forma unei pulberi albe , fine , insolubile în apă , fără gust , fără miros , având acțiune purgativă și vermifugă ; clorură

 

ȚIPIRIG

ȚIPIRÍG^2 s . n . Clorură de amoniu ( folosită la cositorirea aramei , în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice ) . ȚIPIRÍG^1 s . m . ( Bot . ; regional )

 

AURAMINĂ

AURAMÍNĂ , auramine , s . f . Colorant de culoare galbenă pe bază de cetonă , de clorură de amoniu și de zinc , folosit pentru vopsirea materialelor textile . [ Pr . : a -

 

CARNALIT

CARNALÍT s . n . Amestec natural de clorură de potasiu și de magneziu , folosit ca îngrășământ

 

CERARGIRIT

CERARGIRÍT s . n . Clorură de argint naturală , întrebuințată ca minereu de

 

CHELEN

CHELÉN s . n . Anestezic local pe bază de clorură de

 

CLORURARE

... CLORURÁRE s . f . Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic . - V. clorura

 

HEMINĂ

HEMÍNĂ , hemine , s . f . Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic , folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...