Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CLANȚ, CLANȚĂ, CLICĂ ... Mai multe din DEX...

CLAN - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CLAN, clanuri, s.n. 1. Comunitate gentilică caracteristică comunei primitive, formată din oameni legați prin relații de rudenie și de limbă. 2. (Peior.) Clică. - Din fr. clan.

Sursa : DEX '98

 

CLAN s. v. bandă.

Sursa : sinonime

 

CLÁN s. n. 1. grup de familii înrudite la popoarele celtice. * comunitate umană din orânduirea primitivă, formată din indivizi uniți prin legături de rudenie și de limbă; gintă, trib. 2. mic grup de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească. 3. (peior.) clică. (< fr., engl. clan)

Sursa : neoficial

 

clan s. n., pl. clánuri

Sursa : ortografic

 

CLAN \~uri n. 1) (în comuna primitivă) Comunitate formată din persoane legate prin relații de rubedenie și de limbă. 2) fig. depr. Grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop reprobabil; clică; bandă; șleahtă; gașcă. /clan

Sursa : NODEX

 

CLAN s.n. 1. Comunitate umană din orânduirea primitivă, compusă din indivizi uniți prin legături de rudenie și de limbă; grup de familii înrudite (la scoțieni și la irlandezi). 2. Mică reuniune de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească. 3. (Peior.) Clică, grup, fracțiune. [Pl. -nuri. / < fr. clan, cf. gálic. clan].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CLAN

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru CLAN.

CLANȚ

CLANȚ , ( 1 ) interj . , ( 2 ) clanțuri s . n . 1. Interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii , de izbirea fălcilor sau a dinților , de țăcănitul foarfecelor , de închiderea cu zgomot a unui capac etc . 2. S . n . Cioc ; p . ext . ( glumeț și peior . ) gură . Expr . ( Înv . ) A ține clanț = a putea face față într - o dispută verbală , într - o controversă cu cineva . -

 

CLANȚĂ

CLÁNȚĂ , clanțe , s . f . 1. Mâner metalic montat la broasca ușii sau a porții , care prin apăsare , face să funcționeze mecanismul de închidere și de deschidere al acestora ; clampă . 2. Fig . ( Peior . și fam . )

 

CLICĂ

... CLÍCĂ , clici , s . f . Grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop reprobabil ; clan