|
||
Vezi și forma bază: CARBURA Vezi și:CARBURA, CARBURAȚIE, CARBURARE, CARBID, CARBOLOY, CARBORUNDUM, CEMENTITĂ, POBEDIT, SILIT ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului CARBURĂ: CARBURA.
CARBURĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CARBÚRĂ, carburi, s.f. Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. * Carbură de calciu = carbid. - Din fr. carbure.Sursa : DEX '98 CARBÚRĂ s. (CHIM.) carbură de calciu v. carbid; carbură de fier = cementită; carbură de siliciu v. carborundum.Sursa : sinonime carbúră s. f., g.-d. art. carbúrii; pl. carbúriSursa : ortografic CARBÚR//Ă \~i f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. * \~ de calciu combinație a carbonului cu calciul, care în reacție cu apa dă acetilena; carbid. /Sursa : NODEX CARBÚRĂ s. f. compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. o ~ de calciu = carbid. (< fr. carbure)Sursa : neoficial CARBÚRĂ s.f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. [< fr. carbure].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARBURĂRezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru CARBURĂ. CARBURÁ , carburez , vb . I . Tranz . A introduce carbon în fier sau într - un aliaj feros în stare CARBURÁȚIE , carburații , s . f . Proces de amestecare a combustibilului lichid eu aerul în ... CARBURÁRE , carburări , s . f . Acțiunea de a carbura și rezultatul ei . - V. carbura CARBÍD s . n . Substanță solidă , formată din calciu și carbon , întrebuințată mai ales la fabricarea acetilenei ; carbură de CARBOLÓY s . n . Aliaj cu duritate mare , obținut din carbură de wolfram în liant de cobalt . - Cuv . CARBORÚNDUM s . n . Carbură de siliciu , folosită ca material CEMENTÍTĂ , cementite , s . f . Carbură de fier dură , care se găsește în fontă și în POBEDÍT , pobediți , s . n . Carbură de wolfram și cobalt , cu duritate SILÍT^1 s . n . Material termorezistent , pe bază de carbură de siliciu . [ Var . : silítă s . f . ] SILÍT^2 , - Ă , siliți , - te , adj . 1. Care este făcut fără voie , fără tragere de inimă , cu silă ; forțat , constrâns , nevoit , obligat . 2. ( Despre acțiuni , mișcări etc . ) Zorit ^2 , |