|
|
||
Vezi și:ÎNVĂPĂIAT,
AMBIȚIE,
CANICULAR,
DEVORANT,
DOGOARE,
DOGORI,
DOGORITOR,
FERVID,
FIERBINTE,
FUROARE
... Mai multe din DEX...
ARZĂTOR - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ARZĂTÓR, -OÁRE, arzători, -oare, adj., s.m., s.n. I. Adj. 1. Care arde, care dogoreşte; fierbinte; torid. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de important). Document de o arzătoare actualitate. ** Care cere o soluție imediată, urgentă. Problemă arzătoare. II. S.m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. III. S.n. Aparat care serveşte la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii. - Arde + suf. -ător.Sursa : DEX '98 ARZĂTÓR adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, impetuos, intens, înflăcărat, înfocat, însuflețit, pasionat, puternic, temperamental, viu.Sursa : sinonime ARZĂTÓR adj. v. canicular.Sursa : sinonime arzătór adj. m.,(persoană) s. m., pl. arzătóri; f. sg. și pl. arzătoáreSursa : ortografic arzătór (aparat) s. n., pl. arzătoáreSursa : ortografic ARZĂTÓR^2 \~i m. Muncitor care aprinde cuptoarele la fabrici. /arz (a arde) + suf. \~ătorSursa : NODEX ARZĂT//ÓR^3 \~oáre n. Aparat care amestecă un combustibil cu aerul pentru a ușura arderea. /arz (a arde) + suf. \~ătorSursa : NODEX ARZĂT//ÓR^1 \~oáre (\~óri, \~oáre) 1) Care arde; care dogoreşte; fierbinte. Nisip \~. 2) fig. Care cere o soluție imediată. Problemă \~oare. /arz (a arde) + suf. \~ătorSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ARZĂTORRezultatele 1 - 10 din aproximativ 140 pentru ARZĂTOR. Ion Heliade Rădulescu - Serafimul și heruvimul ... îți e vederea, Fața ta e fior! În urmă-ți e dreptate, În preajmă-ți strășnicia; Glasul tău mă străbate, Totul ești vitejia Și fulger arzător! Heruvim! mă-nfiorează Înmulțita ta vedere, Mulții tăi ochi priveghează Ca singura prevedere. Eu te văz, și mă sfiesc. Inima-mi nu te uraște, Tremură ... Ștefan Octavian Iosif - Închinare (iosif) Ştefan Octavian Iosif - Închinare (iosif) Închinare de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 Cu trandafiri, cu aur și crăngi de chiparos Aș vrea această carte s-o-mpodobesc frumos, Ca pe-un sicriu în care dorm cînturile mele... O, de-aș putea iubirea s-o-ngrop aici cu ele ! Odihna peste groapa iubirii înflorește, Pe urm-atîtui zbucium senină floarea-i crește. Ci numai pentru mine răsare prea tîrziu: Ea va-nflori cînd însumi în groapă am să fiu ! Aici sunt dar acele cîntări, ce-odinioară, Ca lava ce din Etna aruncă foc și pară, Zbucniră din adîncul simțirii-mi arzătoare Și-n jur împrăștiară scîntei fulgerătoare ! Acum pare că-s moarte, zac înghețate, mute, Și palide așteaptă în negură pierdute. Dar tresări-vor iarăși vii cînturile mele, Cînd s-o abate duhul iubirii peste ele... Și inima-mi șoptește că vremea va să vie, Acel duh al iubirii cu rouă să le-nvie: Îți va cădea în mînă această carte-odată, Tu, dulcea mea iubire din țară depărtată ! Atunci puterea vrăjii, iubito, va-nceta Și palidele slove cu jale vor căta În ochii tăi cei mîndri, făcîndu-te să tremuri, Șopti-vor ... Ștefan Octavian Iosif - Profeție (Iosif) Ştefan Octavian Iosif - Profeţie (Iosif) Profeție de SĂ¡ndor PetÅ‘fi , traducere de Ștefan Octavian Iosif Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Floare-albastră , an. I, nr. 9, 6 decembrie 1898. — Tu, mamă, zici că visurile noastre Ni le trimite Atoateștiutorul, Că visu-i o fereastră fermecată Prin care ne surîde viitorul. Visai și eu un vis, iubită mamă, Un vis frumos... Mi-l lămurești tu mie ? Visai azi-noapte că-mi crescuse aripi, Și am zburat cu ele-n veșnicie ! — Copile, tu lumina vieței mele ! Luceafăr blînd al sufletului meu ! Fii vesel, vesel, că-ți făgăduiește Îndelungate zile Dumnezeu. ...Crescu băiatul — mare și puternic : Din pieptu-i tînăr izbucni deodată Sălbateca văpaie-a tinereții, Ce-n inimă-i gemuse-ncătușată. El prinde harfa și izbește-n strune, Dus în extazul sfînt al inspirării : Simțirea lui — măreț vultur — plutește În lumea largă pe-aripa cîntării. Se-nalță pîn’la porțile tăriei Al cîntecului glas înaripat, Desprinde stelele din cer să-ncununeze Cu raze fruntea lui de inspirat. Dar e venin a cîntecului miere ; Cu fiecare cîntec smuls din strune El pierde-o floare din cununa vieții, Și înc-o ... Ștefan Petică - IX (Se stinse alba lampă, căzând pe piatra tare) Ştefan Petică - IX (Se stinse alba lampă, căzând pe piatra tare) Se stinse alba lampă, căzând pe piatra tare de Ștefan Petică Se stinse alba lampă, căzând pe piatra tare Cu geamăt lung și jalnic de suflet chinuit, Și umbra fu ca plumbul în turnul urgisit, Iar corbii s-adunară, strigând în depărtare. Ha, corbii s-adunară strigând în depărtare, Căci pradă lor gătirăm din trupul prihănit Ce sta întins și rece în turnul părăsit: Și mortul era visul suprem de așteptare. Și noi omorâtorii stam palizi și tăcuți, Privind cu ochii turburi în noapte, aiuriți. Ah, nopțile din suflet ce triste și amare-s! Simțirăm plini de groază o mână nevăzută Stând gata ca să scrie în noaptea grea și mută, Cu slove arzătoare sinistrul: Teckel, ... deschis pe loc Și inima tremurătoare Mi-a scos cu mâna grăbitoare, În locul ei cu repejune Mi-a pus un arzător cărbune. Ca mort eram eu în pustie Și-un glas de sus strigat-a mie: "Proroace, scoală, vezi ș-auzi, Cunoaște voia mea ... Alexandru Macedonski - Între frunze Alexandru Macedonski - Între frunze Între frunze de Alexandru Macedonski Grădina este plină de taina fericirii Și nu e fir de iarbă de-alt fir nendrăgostit; E mai, când nu e frunză să n-aibă al iubirii Fior nedeslușit. Micsandra spre rozetă se pleacă fermecată, Garoafa râde-n soare cu roșul ei mănunchi, Iar vița se ridică pe măr, amorezată De verdele său trunchi. Rochițele, în brațe subțiri, dar încordate, Strâng vișinul, și cracă cu cracă-l cuceresc, Cireșele, alături, sub frunze-mperecheate, Roșesc și se iubesc. Din totul se înalță un cântec către soare De dragoste nespusă, de dulci îmbrățișări, O falnică poemă de strofe arzătoare, De tainice oftări. Ascultă: e grădina întreagă, ce unește Simțirea ei suavă cu cântecul din noi, Și cerul din adâncu-i de aur ne privește Zâmbindu-ne prin Alexandru Macedonski - Nu ! Nu ! de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , III, 9, august 1882, p. 533. Îmi place să te văd zâmbind... Candoarea ta îmi place... Privindu-te, eu mă surprind Și zilnic n-aflu pace ! Eu aș putea dacă-aș voi Să fac să nască-n tine Simțirea ce s-ar învoi Cu patima din mine ! O simt, o știu, eu aș putea, Cu brațe arzătoare, Să-ți fac, de-ai vrea sau de n-ai vrea, O strânsă cingătoare ! Să tremuri subt fiori ce dorm Sau sunt în neființă Și-ntr-o clipire să transform Întreaga ta ființă ! Dar dacă stau și mă gândesc, Stăpân pe ezitare, În mine însumi hotărăsc C-ar fi o Alexandru Macedonski - Primăvara (Macedonski) Alexandru Macedonski - Primăvara (Macedonski) Primăvara de Alexandru Macedonski Sub flori de măr Ce mi se scutură în păr Se umple sufletul de soare; Pe orice frunți suferitoare, Oh! ningeți, albe flori de măr. Sub liliac Sunt paseri dulci ce nu mai tac, Concert de voci mângâietoare Sărmani cu inimi gemătoare, Uitați, dormiți sub liliac. Pe sub cais Din aripi bate albul vis De-o inocență răpitoare: Amanți cu inimi arzătoare, E fericirea sub cais. Sub nucul lat Te afli însă izolat Și-n umbra lui îmbătătoare Trecutul naște ca o floare Ah! de-aș muri sub nucul Alexandru Vlahuță - Ochii strălucitori Alexandru Vlahuţă - Ochii strălucitori Ochii strălucitori de Alexandru Vlahuță Publicată în Convorbiri literare , an XV, nr. 1, 1 aprilie 1881 Ochi, strălucitoare stele, Ochi frumoși ce-mpodobiți Cerul visurilor mele, De știți și voi să mințiți, Voi, icoana-nsuflețită A ascunselor simțiri, Unde-i vecinic zugrăvită Taina omeneștii firi. Dacă sînt amăgitoare Lacrimile ce vărsați Și văpăile-arzătoare Și iubirea ce-arătați, Atunci, amăgiri-s toate... Ziua-i noapte, noaptea-i zi. Atunci... însă nu se poate ! Ochi !... Voi nu puteți Alexei Mateevici - Ţăranii Țăranii de Alexei Mateevici Când ziua luminile-și stinge Și cele din urmă-n câmpii le aruncă, Țăranii, veniți de la muncă, Își cântă viața și glasul le plânge. Își cântă necazul cel mare, Își cântă nevoile lor în robie, Și cântecul plânge-n câmpie, Suspină și cântă în versuri amare. Și cântă obidele sale, Iar seara albastră-i ascultă-n tăcere, Și cântecu-i plin de durere, Și inima-n piept ți se zbate de jale. Își varsă tot dorul și focul În plângeri prelungi de robie și chin, Și stelele serii rămân În jale. Și robul își plânge norocul. Și greu deznădejdea se lasă, Și neagră, ca noaptea ce vine, întinde Aripile, satul cuprinde, Și țărănimea-n aripi o apasă. Dar iată de-odată s-aude: Un glas de flăcău din țărani se desparte, Puternic — se duce departe, Deșteaptă câmpiile, văile mute. Și cântecul sună-n ogoare Și, mândru, vorbește de drepturi și voie, Și-ți pare aprinsă a țării nevoie De versuri cu foc arzătoare. Chișinău, 13 februarie Alexei Mateevici - Cântecul clopotului Alexei Mateevici - Cântecul clopotului Cântecul clopotului de Alexei Mateevici O, clopote! Frumos mai suni, Când credincioșii îi aduni La locul sfânt de rugăciune, În cer cântarea să le sune... În zile mari de sărbătoare, La răsărit ș-apus de soare, Tu chemi stăpâni și muncitori Ai lui Hristos închinători. Chemarea-ți porți prin munți și văi: Și vin închinătorii tăi. În cer ajunge-a ta sunare, Cu dânsa și a lor cântare, Un cântec sfânt, frumos nespus, Se suie, ca tămâia,-n sus, Ducându-se în cer... Ce dor nu duce, Ce poate inima s-apuce? Și jalea inimii zdrobite, De toți pe lume părăsite, Și bucuria mulțumirii, Și arzătoarele dorințe De mântuire, pocăință... Un cântec sfânt, frumos nespus, Le suie toate-acestea-n sus, Și când arama-n ceruri sună... A noastră inimă răsună... O, clopote! Frumos mai suni, Când credincioșii îi aduni La locul sfânt de rugăciune, În cer cântarea să le sune... O, sună dar prin munți și văi, Să vie-nchinătorii tăi. Iunie Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARZĂTORRezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru ARZĂTOR. ... te , adj . 1. Care arde cu văpăi , aprins ( ca o văpaie ) ; p . ext . ( despre fața omului ) înroșit ca focul ; fig . ( despre ochi sau priviri ) scânteietor , arzător AMBÍȚIE , ambiții , s . f . Dorință arzătoare de a realiza ceva ; dorință de glorie , de onoruri , de ... CANICULÁR , - Ă , caniculari , - e , adj . Privitor la caniculă , de caniculă ; arzător ... DEVORÁNT , - Ă , devoranți , - te , adj . Care devorează ; fig . arzător DOGOÁRE s . f . Căldură arzătoare produsă de soare , de foc sau de un obiect foarte fierbinte ; DOGORÍ , dogoresc , vb . IV . Intranz . 1. ( Despre soare , foc etc . ; la pers . 3 ) A răspândi o căldură puternică , arzătoare . 2. ( Despre oameni și despre părți ale corpului lor ) A fi aprins , încins , înfierbântat de o emoție , de boală etc . [ Var . : dogorî vb . ... DOGORITÓR , - OÁRE , dogoritori , - oare , adj . Care dogorește ; fierbinte , arzător ... FERVÍD , - Ă , fervizi , - de , adj . ( Latinism ) Arzător ... FIERBÍNTE , fierbinți , adj . 1. Care are o temperatură ridicată , care răspândește o căldură puternică ; foarte cald , arzător FUROÁRE , furori , s . f . 1. ( Rar ) Mânie , furie , delir furios . 2. ( Rar ) Pasiune violentă , patimă arzătoare ; încântare . 3. ( Fam . ; în expr . ) A face furori = a provoca admirație , senzație , mai ales pentru aspectul Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||