|
|
||
Vezi și:DEGAZIFICA,
ÎNDEPĂRTARE,
ÎNDEPĂRTAT,
ÎNSTRĂINAT,
BLEG,
CONCEDIA,
DEGAZA,
DEPILA,
EXPEDIȚIE,
EXTREM,
INSECTIFUG
... Mai multe din DEX...
ÎNDEPĂRTA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ÎNDEPĂRTÁ, îndepărtez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie sau a ține departe; a înlătura. ** A scoate pe cineva din funcție; a concedia. 2. Refl. A pleca din apropierea cuiva sau a ceva; a merge în altă parte. ** A se abate, a devia. - În + depărta.Sursa : DEX '98 A (se) îndepărta ≠ a (se) apropiaSursa : antonime A îndepărta ≠ a apropiaSursa : antonime A se îndepărta ≠ a se apropiaSursa : antonime ÎNDEPĂRTÁ vb. 1. a (se) depărta, a (se) distanța. (Se \~ unii de alții; s-a \~ de grupul nostru.) 2. v. izola. 3. a (se) depărta, a (se) dezlipi. (Să nu te \~ de mine!) 4. v. spația. 5. v. izgoni. 6. v. ex-clude. 7. v. destitui. 8. v. concedia. 9. v. ridica. 10. v. scoate. 11. v. curăța. 12. v. înstrăina. 13. v. înlătura. 14. v. evita. 15. v. risipi. 16. a înlătura, (fig.) a scutura. (A \~ lanțurile robiei.) 17. v. abate.Sursa : sinonime îndepărtá vb., ind. prez. 1 sg. îndepărtéz, 3 sg. și pl. îndepărteázăSursa : ortografic A SE ÎNDEPĂRT//Á mă \~éz intranz. 1) A se deplasa sau a se situa la o anumită distanță (de cineva sau de ceva); a se distanța. Să nu te \~ezi de mine. * \~ de subiect a se abate de la temă. 2) fig. (despre persoane) A înceta de a mai avea concepții comune. Se \~ează unii de alții. /în + a depărtaSursa : NODEX A ÎNDEPĂRT//Á \~éz tranz. 1) A face să se îndepărteze. 2) (obiecte) A muta mai departe (unul de altul). 3) pop. (persoane) A scoate drept pedeapsă (dintr-o funcție); a da afară; a destitui; a elibera; a concedia. L-au \~at de la conducere. 4) fig. A ține la distanță; a distanța. /în + a depărtaSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ÎNDEPĂRTARezultatele 1 - 10 din aproximativ 63 pentru ÎNDEPĂRTA. Dimitrie Anghel - Într-un amurg de toamnă (Anghel) Dimitrie Anghel - Într-un amurg de toamnă (Anghel) Într-un amurg de toamnă de Dimitrie Anghel Ca un gând rău noaptea se târăște și o mâhnire neînchipuită urcă din lumea plantelor. O umbră umedă și verde, ca răsărită din adâncul unei mlaștini, topește formele și în toată mâhnirea aceasta sufletul meu dornic de lumină luptă și el, ca o flacără ce stă să se stângă… Așa trebuie să fi fost la începutul lumilor, pe atunci când regnul vegetal stăpânea pământul. Arbori și plante uriașe, ierburi ori flori monstruoase, în aburii ce stăpâneau de-a pururi, trebuie să se fi strevăzut ca în fundul unui vis, sau ca o natură zămislită și căzută în adâncul unei ape. Și cum nu se auzea un cântec pe atunci, ori un tril sfios de pasăre, cum nu bătea un fluture din aripi și nici pas nu suna ca să trezească ecouri, astfel e și în colțul acesta de natură, unde ne găsim amândoi după o dulce zi de dragoste… Singurele puncte de senin sunt ochii tăi; dar nu știu cum, prin ce misterioasă ambianță cu cele ce ne împresoară, s-au îndepărtat și s-au făcut străini, de parcă nu mai ... Ştefan Octavian Iosif - Acolo Acolo de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Tu, singuratică și-albastră, Rătăcitoare-n infinit, La ce mă chemi necontenit, Acolo-n colțul de fereastră, Să te ador înmărmurit ?... Și spune-mi ce-nrudită vrajă Și ce îndepărtat mister Mă face pururi să te cer Deasupra capului de strajă, Stea singuratică pe Ștefan Octavian Iosif - Apa morților Ştefan Octavian Iosif - Apa morţilor Apa morților de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cunoști pe călătorul străin ce rătăcește Lăsat de-ai săi pieirii, pe căi necunoscute ?... Părăgini fără țermuri se-ntind pustii și mute, Și-adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca niște ape în arșița de-amiază. El s-a răznit din ceată, și-a alergat spre ele Ca să-și potoale setea ce-i mistuia [1] plămînii. Zadarnic stăruiră în preajma [2] lui bătrînii : N-a vrut să țină samă de vorba-le-nțeleaptă Că nu-i decît părere, și moarte-n zări l-așteaptă... Tîrziu își vede-acuma nebuna rătăcire : Puterea nu-l mai iartă s-ajungă pe tovarăși Și n-o să mai se-ntoarcă pe veci de veci în țară-și : Văzduhurile-albastru surîd nepăsătoare, Jucînd voios dasupra drumețului ce moare... Cunoști pe călătorul străin ce rătăcește ! Dorind să cucerească mirajul tău, Apollo, Cîți visători nu fură ademeniți departe De blestemata apă a morților, și-acolo Ca el căzură pradă iluziei deșarte !... ↑ În Poezii (1908), eroare de tipar : mîntuia în loc de mistuia . ↑ Ibid. , prejma în loc de Ștefan Octavian Iosif - Când seara-n ceasuri de singurătate... Ştefan Octavian Iosif - Când seara-n ceasuri de singurătate... Cînd seara în ceasuri de singurătate... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cînd seara-n ceasuri de singurătate Îmi sprijin fruntea visător pe mînă, Povești străbune, cîntece uitate, Cu glasuri de tilinci îndepărtate, Îmi amăgesc iar gândul și mă-ngînă, Și-atunci te văd plutind surîzătoare Din negura de vremi băsmuitoare... Ești tu, izvor de nouă poezie, Prilej de gînduri vechi, urzite iară, O, drăgălașă muză populară ! În ochii tăi e cer senin de vară, Și fermecata mea copilărie Mi-o readuci, de tine-ademenită... Fii dar la vatra mea binevenită ! Ca-n alte vremi și-acum fă să coboare Asupră-mi iarăși liniștea dorită, Să uit de tot, uitat de-orice ispită, Să-mi pară lumea pajiște-nflorită, Și orice zi să-mi fie sărbătoare, Să pot trăi, străin de glasul urii, Ca un copil cuminte al Ștefan Octavian Iosif - La Luvru Ştefan Octavian Iosif - La Luvru La Luvru de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Ce de popor în templul artei sfinte !... Sub aste bolți de veacuri consacrate Mii de străini din țări îndepărtate Trec rătăciți... Dar să luăm aminte... Abia-ndrăznim să trecem înainte : Eterne forme-n marmură-nghețate, Vechi pînze rupte din eternitate Vădesc ce-nalță omeneasca minte... E-o lume-n veci de veci nepieritoare, Comori pe care Cronos nu le-nghite : Un Rafael, un Rubens, un Murillo... În fund, senina Venus de la Milo... — Dar ce te-ntorci și nu m-asculți, iubite ?... — Ce ochi albaștri ! Cum o cheamă Ștefan Octavian Iosif - Ruptură Ştefan Octavian Iosif - Ruptură Ruptură de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție E o cantină cu un steag Pe deal, în rariștea de brazi ; De-acolo ies cîntînd, la braț, Două catane — camarazi. Și-i sărbătoare... De pe deal Se vede peste nouă sate ! Ei se opresc, privind cu drag Spre văile îndepărtate... O turlă luce tocma-n fund ; E satul unde se născură : Acolo-i chef ! Acolo-i trai, Acolo-i horă-n bătătură ! Și cum privesc ei amîndoi, Înduioșați nevoie mare, I-apucă dorul de părinți. Oftînd, se strîng la braț mai tare... Dar, totodată, amîndoi Și-au amintit și de Măria – Scurt, țanțoși, s-au lăsat de braț : E ruptă Dimitrie Anghel - Calvarul florilor Dimitrie Anghel - Calvarul florilor Calvarul florilor de Dimitrie Anghel Publicată în Viața socială , I, 5—6, iunie-iulie 1910, p. 334—336. Cine a trăit mult timp în preajma grădinilor și s-a deprins să urmărească jocul umbrelor în creșterea și scăderea luminei, ori s-a lăsat îmbătat de miresmele ce le poartă și le împrăștie vîntul, și apoi e silit să trăiască într-o casă ale cărei ferești dau pe un orizont de hornuri și de coperișuri, acela păstrează în suflet melancolia înduioșată, ce trebuia s-o resimtă întîiul om după raiul pierdut. Eu am trăit mult în preajma lor, și întîiele mele visuri le-am scuturat din caliciul florilor. Ele, din vremile cele mai vechi, au spus în graiul lor mut ceea ce nu poate spune gura, au fost semnul de pietate al celor morți, cununa celui victorios, ghirlanda zilei de sărbătoare, prinosul de dragoste iubitei. În orașele mari, unde scuarele și grădinile sunt mai dese, nu ca la noi, poți urmări mersul anotimpurilor, și în parterele împrejmuite de verdeață florile se perindă ca niște călători ce vin și pleacă, de la umila viorică, pîn' la capricioasa crizantemă. Crizantemele mai cu ... Dimitrie Anghel - După reprezentarea lui Camo%C3%ABns Dimitrie Anghel - După reprezentarea lui Camo%C3%ABns După reprezentarea lui CamoĂ«ns de Dimitrie Anghel Publicată în Rampa , I, 15. 3 nov. 1911, p. 1. Am fost dăunăzi la teatru și l-am văzut pe maestrul Nottara jucînd moartea lui CamoĂ«ns ; și am rămas surprins cît de puțin poate să impresioneze sfîrșitul tragic al unui geniu, cînd oficialitatea și reclama nu se amestecă. Decoruri triste și fumurii, inexistente aproape, o mohorîtă cameră de ospiciu cu lumină bolnavă, un pat sărac și cîteva manuscrise. Nimic din feeria și iluzia scenei, nici o intrigă și nici un amor și, ce e mai paradoxal încă, nici o femeie. Amurgul unei vieți nimbate de glorie și zorii unui talent care-și simte chemarea și se pregătește pentru jertfă, opoziția spiritului practic care agonisește pentru anii albi și dezinteresarea visătorului care-și risipește preaplinul sufletului fără să se gîndească la hodină și răsplată, aceasta e în puține cuvinte piesa lui Halm. Pe canavaua aceasta simplă, cuvintele vin să se înșire și să horboteze în imagini poema unei agonii. Alb de mulții ani ce-i poartă și gîrbov de viața vagabondă și aventuroasă ce-a dus-o, cu tremurătoare și pale ... Dimitrie Anghel - Fantome, 2 Fantome de Dimitrie Anghel Publicată în Cumpăna , I, 11, 5 februarie 1910, p. 171—173 E un amurg de toamnă tîrzie. Soarele scăpătat, cu discul pe jumătate după dealuri, aruncă razele pieziș, depărtările se estompează și o negură albăstrie îndepărtează colinele. În tăcerea aceasta divină care te-mpresoară, nu poți ști ce clipă anume arată ceasul în curgerea vremii. Un sentiment de veșnicie te cuprinde. Pe tăpșanul întins al Copoului, nu e nimeni la această oră. Purpura însîngerează frunza viilor și a copacilor. În vale, ca într-o albie, cetatea veche a lașului, cu albele turnuri și turle de biserici, cu clădirile lui vechi, cu grădinile pline de flori, stă pitit și abia își trimite murmurul pînă aci. Departe, dealurile Cetățuii și Galatei adună ultimele raze de soare pe coperișurile cetăților bătrîne. Și în singurătatea asta a înserării, deodată o umbră de om ieșit ca din pămînt, ca o arătare, a început să plîngă un cîntec trist de vioară. Cu hainele vechi în bătaia vîntului, zgribulit, cu o bărbie violetă înțepenită de coșul uscat al vioarei, cu pletele în neorînduială peste ochi, cu un umăr mai ridicat ... Dimitrie Anghel - Sonata lunii Dimitrie Anghel - Sonata lunii Sonata lunii de Dimitrie Anghel Publicată în Țara nouă , I, 3, 25 dec. 1911, p. 188—190. Dulce și liniștitoare, noaptea se statornicește. Umbre încărcate de somn, sfioase, moi și încete, lunecă deasupra pămîntului ca o apă. Sfioase, moi și încete, se desfășură, cresc, ca aburii purtați de vînt deasupra unei prăpăstii, se strecoară printre arbori, se tîrăsc spre înălțimi. Luminile biruite, decolorate, palide, albe ofilesc, descresc și dispar. Un ritm ascuns prezidă și rînduiește năvala aceasta mută a tonalităților încărcate de vis ce se așază. Un farmec mistic trece prin aer, și acum o ultimă umbră, ca un steag de doliu și de fatalitate, purtat de o mînă nevăzută, flutură ca și cum ar vrea să dea un semnal. De la fereastra lui, Beethoven, cu un zîmbet amar pe buze, lăsîndu-și capul pe mînă, privește. Părul, mai negru ca umbrele de afară, îi face o cunună de noapte pe frunte. Departe orașul își tremură fosforescențele și amestecă la orizont lucirile cu întîiele stele, întinde lanțuri luminoase prin negură, scrie arabescuri de aur în întunecimi, joacă imaginare constelații, desemnează capricii de foc. Un murmur neîntrerupt, ca o apă care bate într-un ... Duiliu Zamfirescu - August August de Duiliu Zamfirescu Pe luciul fără hotare Al apelor ce-au adormit, Din fund de haosuri răsare Melancolia zâmbitoare A stelelor ce-au răsărit. Întârziat pe malul mării Eu în adâncuri rătăcesc Și prins de farmecul uitării Las jos tot lutul pământesc Și-n lumea naltului plutesc. Și când mă uit în urma mea La discul rotunjit din tină, Îl văd schimbat deodată-n stea, C-o licărire de lumină Îndepărtată, rece, lină. Iar pe luceferii de noapte Parcă mai lesne-i văd apoi Că sunt pământuri vechi, răscoapte, Că-s plânsete acele șoapte Ce curg din spațiuri spre noi. O, lege! cât îmi pari de mare!... Ce farmec pui în toate cele!... De te-ai numi, în timp, uitare, Sau, în distanță, depărtare, Tu schimbi pământurile-n stele. Care-i privirea omenească Pătrunzătoare de mister, Ce-ar îndrăzni să bănuiască Că lumea noastră pământească Trăiește însăși ea în Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDEPĂRTARezultatele 1 - 10 din aproximativ 124 pentru ÎNDEPĂRTA. ... DEGAZIFICÁ , degazífic , vb . I . Tranz . 1. A îndepărta substanțele volatile din cărbuni prin distilare , la temperaturi înalte , în afara contactului cu aerul . 2. A îndepărta gazele dintr - un lichid prin agitare , împroșcare etc . 3. A îndepărta ... ÎNDEPĂRTÁRE , îndepărtări , s . f . Acțiunea de a ( se ) îndepărta și rezultatul ei ; înlăturare , eliminare ; destituire ; abatere , deviere . - V. îndepărta ... ÎNDEPĂRTÁT , - Ă , îndepărtați , - te , adj . Care este situat la ( mare ) distanță ; depărtat . V. îndepărta ÎNSTRĂINÁT^2 , - Ă , înstrăinați , - te , adj . 1. Care a ajuns pe mâna altcuiva decât a posesorului inițial . 2. Îndepărtat sau plecat definitiv de acasă în altă localitate sau într - o țară străină ; fig . îndepărtat , rupt sufletește de cineva . [ Pr . : - stră - i - . - Var . : înstreinát , - ă ad j . ] - ÎNSTRĂINÁT^1 s . n . Înstrăinare . [ Pr . : - stră - i - . - Var . : înstreinát s . n . ] - V. BLEG , BLEÁGĂ , blegi , - ge , adj . 1. ( Despre animale ) Cu urechi care atârnă în jos ; clăpăug ; ( despre urechile animalelor ) care atârnă în jos ; ( despre oameni ) cu urechile îndepărtate de cap ; ( despre urechile oamenilor ) îndepărtate de cap ( și atârnând în jos ) . 2. Lipsit de energie , de voință ( și ... CONCEDIÁ , concediez , vb . I . Tranz . 1. A elibera dintr - o funcție , a îndepărta din serviciu , a da afară . 2. ( Rar ) A îngădui cuiva să se retragă ; a pofti pe cineva să iasă ... ... DEGAZÁ , degazez , vb . I . Tranz . 1. A îndepărta gazele dintr - un spațiu închis sau de pe o suprafață solidă . 2. A îndepărta substanțele toxice de luptă din adăposturi , din încăperi , de pe îmbrăcăminte etc . prin ventilație sau cu ajutorul substanțelor neutralizante . - De ^4 + gaza . Cf . fr . %dégazer ... ... DEPILÁ , depiléz , vb . I . Tranz . 1. A îndepărta părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit . 2. A îndepărta părul de pe corp sau de pe față ( smulgându - l sau distrugându - l cu ajutorul razelor Roentgen , al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare ... EXPEDÍȚIE , expediții , s . f . 1. Călătorie lungă ( și anevoioasă ) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate , cu scopuri științifice , comerciale etc . 2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin , îndepărtat de propria țară . 3. EXTRÉM , - Ă , extremi , - e , adj . , subst . I. Adj . 1. Foarte mare , exagerat . 2. Foarte grav . 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat , la capăt , la vârf , la margine . 4. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime . II. S . f . 1. Margine , limită , capăt ( foarte îndepărtat ) 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi . 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într - o echipă de fotbal , de handbal sau de hochei . III. ( Mat . ) 1. S . m . Primul și ultimul termen al unei proporții . 2. S . n . Maximul sau minimul unei INSECTIFÚG , - Ă , insectifugi , - ge , adj . , s . n . 1. Adj . Care îndepărtează , care gonește insectele . 2. S . n . Substanță chimică care , prin mirosul , gustul , culoarea sau altă proprietate a ei , îndepărtează insectele Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||