Căutare în Webster - Dicționarul explicativ al limbii engleze

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

 

DISSONANT - Definiția din dicționar

Traducere: română


Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

Dis"so*nant (?), a. [L. dissonans, -antis, p. pr. of dissonare to disagree in sound, be discordant; dis- + sonare to sound: cf. F. dissonant. See Sonant.] 1. Sounding harshly; discordant; unharmonious.
[1913 Webster]

With clamor of voices dissonant and loud. Longfellow.
[1913 Webster]

2. Disagreeing; incongruous; discrepant, -- with from or to. “Anything dissonant to truth.” South.
[1913 Webster]

What can be dissonant from reason and nature than that a man, naturally inclined to clemency, should show himself unkind and inhuman? Hakewill.
[1913 Webster]