Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SEMNA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 46 pentru SEMNA.
Alexandru Macedonski - De-mi spui...
Alexandru Macedonski - De-mi spui... De-mi spui... de Alexandru Macedonski Publicată în Contemporanul , I, 5, septembrie 1881, p. 180, datată: "1881, aug. în 23", semnată Luciliu. De-mi spui cine-a dat viața întâiului atom, De-mi spui de unde vine pe lume întâiul om, De-mi spui unde să află ființa prea putinte Ce lumea a creat-o zicând două cuvinte, De-mi spui de ce e lumea și care-i ținta sa, De ce se mișcă totul și-n veci se va mișca, De-mi spui aceste toate, atunci m-apuc și eu Să-ți spun cam unde este și cum e
Alexei Mateevici - Munca noastră
Alexei Mateevici - Munca noastră Munca noastră de Alexei Mateevici Articol apărut în Basarabia nr. 59, 1906, semnat cu pseudonimul Fl. Măgureanu. Anul se sfârșește. Încă vreo câteva zile și el se va duce în vecinicie. Și iată dar că ne vedem la hotarul trecutului și viitorului nostru. Obiceiul omului este că, trecând o bucată de vreme din viața lui și el intră în alta, să prețăluiască și să judece cele trecute și petrecute de dânsul mai înainte, pentru ca în acest chip să afle cum se cuvine să-și poarte trebile în viața lui viitoare. Și, în adevăr, acesta este cel mai bun mijloc pentru dobândirea științei în ale vieții. De aceea și o tovărășie anumită de oameni, care și-a pus o țintă și ține negreșit să ajungă și să nimerească ținta asta, trebuie, din când în când, să se mai întoarcă cu fața înapoi și să mai caute ce urme a lăsat acolo munca lor îndreptată la ajungerea dorinței obștești. Și dacă munca lor este trainică și folositoare, apoi trebuie s-o urmeze și mai încolo tot ca și mai în urmă, iar dacă nu, să se silească ca să găsească chipuri mai ...
Cincinat Pavelescu - Cu prilejul elogiilor
Cincinat Pavelescu - Cu prilejul elogiilor Cu prilejul elogiilor de Cincinat Pavelescu ce mi s-au adus de presa literară la apariția volumului meu de poezii, Galaction într-un număr din Viața românească, în care directorul mă lăuda a scris într-o notița din: Pe marginea cărților o diatribă împotriva poeziilor mele, în genul criticilor lui Caion (C. A. Ionescu) De ce imiți pe Caion Cu stilul lui de Pișculescu, Tu ce semnezi Galaction Și scrii ca orice
Cincinat Pavelescu - Lui C. Dissescu
Cincinat Pavelescu - Lui C. Dissescu Lui C. Dissescu de Cincinat Pavelescu Rotațiunea cea mai bună, Ce, ieri, de rege s-a semnat, E că ministrul C. Dissescu A fost numit iar
Cincinat Pavelescu - Pe rimele strugur, Mugur
Cincinat Pavelescu - Pe rimele strugur, Mugur Pe rimele strugur, Mugur de Cincinat Pavelescu Lui Gheorghe D. Mugur, după admirabila lui conferință asupra poetului Albert Samain, la Craiova Verbul tău dulce ca un strugur E-n stare mințile să fure. Dar pentru ce semnezi doar Mugur, Talentul tău când e
Cincinat Pavelescu - Unui scriitor (Pavelescu, 2)
Cincinat Pavelescu - Unui scriitor (Pavelescu, 2) Unui scriitor de Cincinat Pavelescu care nu semnase epigrama ce-mi trimisese la un banchet Epigrama-ți fără rimă E de duh așa lipsită, Că, deși e anonimă, Mie-mi pare
Dimitrie Anghel - Curcubeul Curcubeul de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 21 ian. 1907 (semnată Ion Fulga) Ce schimbătoare e la munte Lumina; cât ai scăpăra, Un curcubeu a-ntins o punte Din casa mea pân’la a ta. Și-un gând, un gând nebun îmi vine! - Așa-s poeții uneori – Să mă avânt până la tine Pe puntea asta de culori. Cu fruntea de lumini brăzdată Să urc tăriile cerești Și, când nici nu te-aștepți, deodată Să-ți bat cu degetu-n ferești... Dar când să urc, frumoasa punte S-a dărâmat, - ș-acuma norii Au tras perdeaua cătră munte: Nebuni sunt, Doamne,
Dimitrie Anghel - Preludiu (Anghel)
Dimitrie Anghel - Preludiu (Anghel) Preludiu de Dimitrie Anghel Publicată în Înfrățirea , I, 15, 12 mai 1913, p. 1 Sunt departe, în mijlocul naturei, unde clevetirile și vorbele rele nu ajung. Liniștea prielnică visurilor și gîndurilor bune mă împresoară, așa că pot să văd limpede în adîncul sufletului meu, să-mi domolesc pornirile, să-mi pun în cumpănă dreaptă simpatiile, să arunc ca un ciurar destoinic bobul ales pentru sămînța rodnică deoparte și netrebnica pleavă nerodnicilor vînturi. Și fiind așa, cînd un apel vine spre mine încrezător că eu, un visător ce nu a urmărit în viața lui decît frumosul, un poet trist ce dezgustat de viața de toate zilele a căutat să-și creeze o lume imaginară, un fantezist ce s-a îndoit totdeauna de el însuși, fascinat de toate mirajurile, un revoltat ce și-a ironizat singur pornirile-i sentimentale, nu am crezut că pot refuza slabul meu ajutor unei cauze drepte. Încă din anul trecut mi s-a cerut părerea asupra acestei mișcări și nu am stat în cumpănă a mi-o da cu toată sinceritatea și cu tot cugetul curat. În acel articol explicam ...
Dimitrie Anghel - Scrisoare (Anghel)
Dimitrie Anghel - Scrisoare (Anghel) Scrisoare de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 18 feb. 1907 (semnată Ion Fulga) Îți scriu, să știi că toate-s așa ca la plecare, Că n-an clintit un lucru de două săptămîni, — Pe masă o mănușă, zvîrlită la-ntîmplare, Păstrează încă forma frumoasei tale mîni. Și iată evantaiul și mica ta oglindă, — Oglinda, cea mai bună prieten-a femeiei, Ea cere poate-atîtea secrete să surprindă Cînd ușile-s supt paza neîndurat-a cheiei. — Și-afară de aceste, e-un miros blînd de floare Ce rătăcește, încă... sunt cei doi trandafiri, Care-au murit pe-ncetul în apa din pahare, Mărindu-mi întristarea cu două amintiri. Așa e-n casa noastră, iar cel ce ți-le scrie E-așa hursuz și jalnic, încît mă-ntreb de-s eu, Sau am murit ș-acuma trăiesc iar, cine știe, Și nu-s decît un paznic bătrîn într-un
Dimitrie Anghel - Tovarășii (Anghel)
Dimitrie Anghel - Tovarăşii (Anghel) Tovarășii de Dimitrie Anghel Din romanul plănuit "Arca lui Noe" Publicată în Ilustrațiuna română , II, nr. 11, nov. 1912. Apărută și în Minerva , III, 1074, 12 dec. 1911, p. 3, sub titlul "Doctorul, trăsura, vizitiul și caii". Era odată un doctor, o trăsură veche, doi cai fără culoare hotărîtă și un vizitiu bătrîn... Zic așa, pentru că sunt anumite ființe pe care nu ți le poți închipui decît ca o pluralitate. Ei singuri nu există, pentru că cer o întregire, ei trebuie să se îngemăneze ca să poată fi, trebuie să-și întovărășească pe alții ca să fie siguri că sunt cineva. Era deci un doctor, plus toate derivatele lui, și ei de douăzeci de ani stăpîneau un oraș. La anumite ceasuri, se trezeau cu toții, privind prin opt ochi somnoroși lumina, tot atîtea fălci se deschideau formînd un uriaș căscat, diferite combustibile înghițeau fiecare și apoi ciudata mașină alcătuită se punea în mișcare. Cînd începuseră tovărășia asta nu erau ca astăzi; doctorul era brun, vizitiul blond, iar bidiviii suri, și uitam să spun că și adecvata trăsură la care erau înhămați cu toții, pe vremea ceea, era solidă, strălucitoare și juca ușoară și legănată ...
George Ranetti - În noaptea de 10 mai
George Ranetti - În noaptea de 10 mai În noaptea de 10 mai de George Ranetti Publicată în Furnica , an IV (1908), nr. 191 (8 mai), semnată Cyrano E zece mai... Iluminații... Ăst miez de noapte pare-amiazi. Scînteie mii de constelații Printre ghirlandele de brazi. Orașele-s iluminate În chip atîta de feeric, Că, prin contrast, bietele sate Zac și-n mai negru întuneric. Au fost și-n satele sărace Iluminații... N-ar mai fi ! Arzînd, bogatele conace Schimbau și-acolo noapte-n zi. Și totuși, nu ne-nvățăm minte ! Tot lux ! Tot fast ! Deșertăciuni Ce fac dintr-un popor cuminte Un vast ospiciu de nebuni. O, stingeți lămpile acestea: Îmi face rău lumina lor ! Căci ele mi-amintesc povestea Cea tragică a satelor... Privind mulțimea ce se strînge Sub lampioane ce sclipesc, În roșul razelor văd sînge Nevinovat și