Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SCHELET
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 47 pentru SCHELET.
Dimitrie Bolintineanu - La un schelet
... Dimitrie Bolintineanu - La un schelet La un schelet de Dimitrie Bolintineanu Ce-ai fost tu aici în lume? Rege sau un sclav nedemn? Căci pe frunte-ți nici un nume Nu ne spune ... care Zi ferice n-a avut! Și cu-a vieții chiar perzare N-a trăit nici un minut! Tu, schelet, ne-aduci aminte Că e scurt al vieții pas Și-orice cugetă, ce simt, Vai! ca tine a rămas! Poate că ai fost ...
Dimitrie Bolintineanu - O noapte la morminte
Dimitrie Bolintineanu - O noapte la morminte O noapte la morminte de Dimitrie Bolintineanu Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire; Iar fantasme lunatice Râdeau p-o monastire. Lătra departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mâinile Scheletele hidoase. Pe munți, regina nopților Păruse gălbenindă, Așa cum fruntea morților Se vede suferindă. Atunci trecură ielele De mâini în horă prinse; Ș-un abur toate stelele Îndată le cuprinse. Țipa în sânul norilor Vulturi cu grele pene. Și vuietul prigorilor Se auzea alene. Un fulger!... Norul fumegă; Iar tunetul răspunde, Și ploaia cade, spumegă În turburoase unde. Apoi s-aud răsunete De vaiete, suspine; Înspăimântat de tunete, Un mort veni spre mine. În prejmul monastirelor, Umblând, mă rătăcisem; La locul cimitirelor Văzui că mă oprisem. Mortul ,,Deschideți, schelete, aceste mormânturi, Căci ploaia se varsă pâraie din nor, Căci vântul mă bate, și câini mă-nconjor, Și ielele albe duc hora pe vânturi. Aseară, când umbra cădea pe pământ, Ieșii să văz luna jucând pe ruine, Căci două schelete gemeau lângă mine Și-un verde balaur zbura prin mormânt. Dar luna s-ascunde d-odată-n furtună Și astfel ca spicul de vânturi uscat, Vârtejul pe mine în văi m- ...
Alexandru Macedonski - Răsmelița morților
Alexandru Macedonski - Răsmeliţa morţilor Răsmelița morților de Alexandru Macedonski Domnea-n locașul vecinic o noapte-ntunecoasă, Și unul după altul, falangă fioroasă, Ieșeau de prin morminte scheletele de morți ,,Deschidă-ne iar viața lucioasele ei porți... Destul de când mormântul ne supse și ne roase", Striga învălmășită răsmelița de oase, ,,Destul de când ne-apasă mormântu-ngrozitor... Vrem viață, vrem lumină, vrem soare-ncălzitor." Și țestele prin iarbă dau fuga-nsuflețite, Purtate de schelete în grab' reîntocmite, Așa că cimitirul era ca un vârtej În care câte-o țeastă fugea după-un gâtlej, Iar deget după deget, și coaste după coaste, Urmau în goana mare ca oaste după oaste... Femurul, câteodată, un tibia prinzând, Da jalnice ocoale, trosnind și șchiopătând, Și-n groaznicul amestec, ciocnindu-se în cale, Albeau prin noaptea neagră coloane vertebrale... Claviculă și cubit, și metatars, și stern Păreau mișcate astfel de-același dor etern, Iar oasele cu-ncetul la rând înghesuite, Cu zgomot în schelete erau reîntocmite, Și glasul ce din toate țipa îngrozitor Era: ,,Vrem aer, viață, vrem soare-
Dimitrie Bolintineanu - La piramide
... Trei regi ce ridicară aceste piramide, Trei umbre, în tăcere s-așază la benchet. Trei cupe aurite, la stelele splendide Ridică deodată o mână de schelet. O tânără prințesă s-așază în tăcere Și cheamă lângă sine fantastici trecători. Și intonând armonii d-amor și de plăcere, Deschide vălu-i d ...
Mihai Eminescu - Rime alegorice
... cu ochii vii de-o vede moare; Iar celor morți, lumina lor adâncă, Li dă vÄ�ața nopții trecătoare. Deci vin și tu pe un schelet să-ncalici, Să vezi palatu-i în lumini opalici; De șirul nostru să te ții în urmă Pân- la grădina ei cu flori italici. Și ...
Alexandru Macedonski - Vaporul morții
... de-a-și șopti poema lor. Și prin iadul de-ntuneric se ducea vaporul morții, Pe un pântec sau pe altul aplecând al lui schelet
Alexandru Vlahuță - La statua lui Ioan Eliade Rădulescu
Alexandru Vlahuţă - La statua lui Ioan Eliade Rădulescu La statua lui Ioan Eliade Rădulescu de Alexandru Vlahuță Codru-i mort. Copacii cu ramuri putrede și înnegrite Se-ncovoaie; și pe șirul de schelete-nțepenite, Ca pe niște coarde-ntinse, trist arcuș vântul ce bate Cântă epopeea morții, jalea crăngilor uscate. Gâzii cu ochi plini de focul poftelor nemistuite Lung se uită la aceste adăposturi năruite Și rânjesc... Ah, unde-i rodul și frunzișul tău umbros, Crăngile cu freamăt dulce, paserea cu cânt duios, Unde sunt? Odinioară sub stejarii tăi măreți Găzduiai și dedeai umbră obosiților drumeți. Astăzi fiarele și moartea stăpânesc cuprinsul tău. Vânt cumplit de pustiire a trecut ca un duh rău Și te-ai stins. Al putrejunei vierme roase-a tale ramuri, Sub care prielnic dat-ai adăpost atâtor neamuri!... Totul îi azi din rădăcină până-n vârf, din miez în coajă Putregai... Ba nu! Deodată se ridică ca prin vrajă Dintr-un colț obscur de codru, de sub vreascuri, un vlăstar, Ce văzând cu ochii crește, crește... iată-l nalt stejar... Ridicându-și a lui ramuri sus, deasupra codrului. Și un glas atunci puternic s-auzi din vârful lui Răsunând: ...
George Topîrceanu - I. Minulescu: Trei romanțe pentru mai târziu
George Topîrceanu - I. Minulescu: Trei romanţe pentru mai târziu I. Minulescu: Trei romanțe pentru mai târziu de George Topîrceanu Romanța automobilului Păzea! Păzea că trece-n goană, Aleargă, Vâjâie ca vântul, Și dacă n-ai urechi normale te face una cu pământul! El vine drept din arsenalul Progresului uman Modern, Să te trimată-n bezna rece a Absolutului etern. Păzea! Că trece-n zbor copilul civilizației extreme Și zvârle-n aer trei semnale, — Trei versuri mici Din trei poeme Pe care trei poeți deodată În trei orașe le-au cântat, — Un leit-motiv, Trei note scurte, cu timbrul galbenului mat. Dar cine poate să priceapă Simbolul celor trei semnale Ce conturează-n spațiu Albe Și verzi Intenții criminale? Păzea, că e iresponsabil, El are flacări în artere Și te pălește fără veste cu patruzeci de cai putere! Pufnește, Zbârnâie, Se-ntoarce Și lasă-n urma lui, pe drum, Miros albastru de benzină Și nori de pulbere Și fum... S-a dus, Adio! Poate-acuma deja comite alte crime, Pe când în urma lui se scoală din praf Infirmele victime, — O hecatombă de cadavre Pe-altarul nobilului Sport, Gesticulând cu indignare, din drum, ...
Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului
Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului Trecutul. La mănăstirea Dealului de Grigore Alexandrescu Dedicată măriei sale prințului nostru [1] Precum o sentinelă, pe dealul depărtat Domnește mănăstirea; și zidu-i cel înalt Se-ntinde împrejuru-i, pustiu și învechit, De iedera bătrână, de mușchi acoperit. [2] Acolo au odihna, locaș adânc, tăcut, Eroi ce mai-nainte mult zgomot au făcut. Un cap îi prezidează [3] și dacă s-o-ntâmpla, Cu vreme, România s-ardice fruntea sa, P-a Dâmboviței vale oștiri de s-or ivi, Ai luptelor cumplite părtași ei vor mai fi. Eu în copilărie iubeam să mă opresc Pe dealul mănăstirii, și-n vale se privesc Mărețul turn, trist martor l-al nostru trist apus, Ș-a cărui origină în veacuri s-a răpus Turnul din care-odată bărbații renumiți Vedeau române taberi pe câmpi nemărginiți [5] În preajma-i e cetatea! ai ei locuitori Ruina-i azi cu fală arăt la călători, Precum atâți nevrednici, trăind în moliciuni, Se laud cu mari fapte făcute de străbuni. Dar pentru ce orașul atât de strălucit Acum între orașe e cel mai umilit? Ce voie preaînaltă, ce lege porunci Căderea deopotrivă cu ...
Grigore Alexandrescu - Ucigașul fără voie
... deodată în nori se ascunse, Și lipsa ei dete cumplitul semnal: În spasma nespusă ce-atunci mă pătrunse, Văzui trecând moartea pe palidu-i cal. Schelet de-altă lume, cu forme cumplite, Rânjind, către mine privea neclintit: În mâna-i uscată, în unghi ascuțite Ținea o femeie... din capu-i zdrobit ...
Ion Luca Caragiale - Baladă (Caragiale)
... Ion Luca Caragiale - Baladă (Caragiale) Baladă de Ion Luca Caragiale Simbolistă macabră Sub fosforescența sumbră A unui vechi candelabru, Iată un schelet, o umbră, Este bardul cel macabru. Ceasul bate miez de noapte, Și din negre galerii Se arată-n triste șoapte Ai macabrului copii, Și s ...