Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru REFLEX

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 29 pentru REFLEX.

Alexandru Macedonski - Palidă umbră

... meu ce-mi spune e că iubește, Și dacă suntem îngeri ce cad, De ce n-am arde ș-aici ca-n iad? Palidă umbră, reflex bizar În care s-află iadul și raiul, Cu unul arde-mi repede traiul, Cu altul aripi urzește-mi iar, Palidă umbră, reflex

 

Dimitrie Anghel - Arca lui Noe

Dimitrie Anghel - Arca lui Noe Arca lui Noe de Dimitrie Anghel Prefață la noul volum cu același titlu (n. a.) Publicată în Flacăra , I, 25, 7 apr. 1912, p. 193—199. Trăind în tulbure vremi și neștiind ce poate să aducă ziua de mîine, cum nu știa Noe înainte de a fi înștiințat printr-o misivă divină, am privit cu bunăvoință pe toți cei ce mă înconjoară, crezîndu-i pe toți de esență eternă, ca unii ce erau făptura lui Dumnezeu. Toți semenii mei, după scripturile învățate, înfățișau însăși făptura și prototipul supremului creator, reflexul magicei lui oglinzi, gemenii uniformi ai aceluiași tipar; creatorul însă, în naivitatea lui primitivă, nu putea ști, nici bănui de teoriile viitoare, de adaptările ce fiecare dintre jucăriile fantaziei lui uriașe, măturate cu un gest plictisit de pe masa lui de sculptor în infinit, trebuiau să le îndure într-un mod fatal. Cînd creezi și ai fantazie, cînd mîna ta ia la întîmplare aluatul inform pe care degetele îl modelează și asupra căruia puterea ta va sufla cu bunăvoință viața, nu e cu putință să nu te contrazici. Poate fi cineva sigur să creeze o operă perfectă, cînd multele forme ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Nuntă la țară

Ştefan Octavian Iosif - Nuntă la ţară Nuntă la țară de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel În vreji de iederă nemuritoare Cuprins e tot pridvorul ca-ntro-o plasă. Și ici un strugur, dincolo o floare Atârnă așezate de mireasă... E-un tărăboi amețitor de glasuri Și vinul vechi dă vervă tuturora Zvârlind pe grave și-ancestrale nasuri Reflexe purpure ca aurora. În fața casei cântă barosanii Încredințați de-nalta lor chemare; Își uită reumatismul veteranii Și cercul horei crește tot mai mare… Dar iată că mireasa-n prag s-arată Și, după vechea datină păgână, Ea își desprinde vălul ei de fată Și-l ține-o clipă fluturând în mână. Asemenea unui stol de rândunele Vin fetele în ceată zgomotoasă Și mâinile se luptă între ele Cercând s-apuce vălul de mireasă... Bucăți e-acum vălul de zăpadă Și ea, zâmbind, duioasă, îl împarte Și fost-a scris ca un crâmpei să cadă Și-asupra mea, cum stam privind deoparte Și m-am gândit la anii mei pustii Și la a mele-mprăștiate cânturi- Așa mi-m rupt eu sufletu-n fășii Și l-am zvârlit la cele patru

 

Alexandru Macedonski - Lewki

... stâncă unde, niciodată, Nu s-a pus cămin statornic, ci cămin întâmplător, Scânteiază tot mai dulce, și aruncă pe-al meu dor Un reflex

 

Dimitrie Anghel - Nuntă la țară

Dimitrie Anghel - Nuntă la ţară Nuntă la țară de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel În vreji de iederă nemuritoare Cuprins e tot pridvorul ca-ntro-o plasă. Și ici un strugur, dincolo o floare Atârnă așezate de mireasă... E-un tărăboi amețitor de glasuri Și vinul vechi dă vervă tuturora Zvârlind pe grave și-ancestrale nasuri Reflexe purpure ca aurora. În fața casei cântă barosanii Încredințați de-nalta lor chemare; Își uită reumatismul veteranii Și cercul horei crește tot mai mare… Dar iată că mireasa-n prag s-arată Și, după vechea datină păgână, Ea își desprinde vălul ei de fată Și-l ține-o clipă fluturând în mână. Asemenea unui stol de rândunele Vin fetele în ceată zgomotoasă Și mâinile se luptă între ele Cercând s-apuce vălul de mireasă... Bucăți e-acum vălul de zăpadă Și ea, zâmbind, duioasă, îl împarte Și fost-a scris ca un crâmpei să cadă Și-asupra mea, cum stam privind deoparte Și m-am gândit la anii mei pustii Și la a mele-mprăștiate cânturi- Așa mi-m rupt eu sufletu-n fășii Și l-am zvârlit la cele patru

 

Dimitrie Anghel - Omul care s-a pierdut pe sine

Dimitrie Anghel - Omul care s-a pierdut pe sine Omul care s-a pierdut pe sine de Dimitrie Anghel O perucă, o labă de iepure, un borcănaș cu cold-cream și altul de carmin, iar peste toate, un nor impalpabil de pudră erau de ajuns ca să-și facă o eternă tinerețe. Pe umeri, o mantă lungă, frumos aruncată, ciorapii bine trași pe pulpele artificiale de cauciuc, mîna elegant deprinsă să salute atingînd ușor pămîntul cu pana albă a tricornului sau a sombrerului de mușchetar, îl făceau netăgăduit de frumos și îi cîștigase faima de amorez irezistibil. Deprins însă să iubească față cu toată lumea, să-și declare înfocata dragoste în fiecare seară unei noi amante, să facă gesturi ce altfel nu sînt permise decît doară în cea mai strictă intimitate, să tragă spada fără a mai sta mult la gînd, cînd întîlnește un adversar cîntîndu-și romanța subt un balcon asupra căruia ar avea drepturile primului ocupant, el nu se mai simțea la largul lui între oamenii adevărați și nu mai putea să înțeleagă viața în afară de teatru... Succese și aventuri avusese, bineînțeles, dar cel ce știa ...

 

Dimitrie Anghel - Oscar Wilde

... toate splendorile. Era un mort însă acuma, un lunatic trist ce purta pe fața lui o lumină astrală, un postum întîrziat printre cei vii, un reflex rătăcit a unei magice oglinde. Ca o lacrimă ce stă atîrnată pe marginea unei pleoape gata să cadă, așa stătuse și omul acesta ...

 

Gelu Vlașin - 22:10

Gelu Vlaşin - 22:10 â†�â†� 21:55 22:10 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 22:23 →→ stai tu în locul meu motan cu principii burgheze ți-ai ascuțit ghearele ca să poți scrie cu mai multe penițe deodată când uitam să mai vin din concediu te-ai bronzat pe urechi ascultând pașii vecinilor oare sunt doar reflexele geamului verzui prin care-ți privești consoarta în plină zi hai scrie tu în locul meu versul ăsta putred care-mi aduce aminte de golgota și de muntele sinai când alungam furnicile din bucătărie cu fluierul de la sovata la sovata ascunde neputința radio-ului de-a-și mișca fundul în ritm de hip----------------------hop (zi tu

 

Ioan I. Ciorănescu - Ades mi-aduc aminte

Ioan I. Ciorănescu - Ades mi-aduc aminte Ades mi-aduc aminte de Ioan I. Ciorănescu Informații despre această ediție     Ades mi-aduc aminte, iubito, că stăteam     În cețele gălbui de toamnă, în odaie     Să despletesc reci chipuri pe aburitul geam     Din linii frânte, fine ca firele de paie.     Acuma, când trecutul l-aud ca un refren     Și-n gânduri mi se-nfige ca-ntr-un oștean o schije,     Figura ta, iubito, o văd ca pe-un desen     Ce-l însemnai odată copil, cu sârg și grije.     Cum aș privi în lumea de-afară liniștit     Prin chipu-ți cu reflexe de solzi ușori de mică !     Dar geamul iar se face în minte-mi aburit     Și nu mai văd nimica, și nu mai știu

 

Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere - A opta zi

... buricul pământului cu care începe fisura perfectă c.) și totuși ceva s-a schimbat mărturisești în fiecare dimineață despre TINE micul ritual ancestral (reflex existențial) în spatele șurii prin păpușoi sau cânepă în spatele ușilor la W. C. pe colacul alb rece umed de ebonită în fața oglinzilor retrovizoare ...

 

Dimitrie Anghel - Moartea babacului

... de o șireată mulțumire parcă-i flutura pe buze. Sub mustățile mari și albe, o lumină misterioasă ca un început de ziuă parcă mijea, un reflex venit de cine știe unde, o rază poate căzută din naltul feșnicarilor mari. În haina lui neagră, cel ce trecuse hotarul celor o sută de ...

 

   Următoarele >>>