Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PRIMITIV

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 83 pentru PRIMITIV.

Dimitrie Anghel - O victimă a lui Gutenberg

Dimitrie Anghel - O victimă a lui Gutenberg O victimă a lui Gutenberg de Dimitrie Anghel Din romanul plănuit "Arca lui Noe" Publicată în Minerva , IV, 1176, 28 martie 1912, p. 1 ...Am fost liber altă dată și stăpîn pe viața mea. Am umblat încotro m-au împins capricioșii pași ai fantaziei și cum am trecut multe praguri am trecut și pe acelea ale multor muzee din străine țări. M-am oprit îndelung în fața ramelor aurite, în care rîdeau ancestrale nuduri rămase totuși tinere prin puterea artei ; pietre informe prefăcute în giuvaere am văzut, precum și stîngace cuțite de silex ce pretindeau a fi cea mai perfecționată armă pentru omor în alte vremuri. Cu o răbdare ciudată m-am plecat peste tot ce a știut să facă omul, cu o bolnavă bucurie m-am oprit față de tot pasul pe care energia acumulată a veacurilor a putut să-l facă spre frumos și n-am putut trece cu toate acestea fără să nu-mi opresc pașii deopotrivă și în fața vitrinelor unde stăteau rînduite, ca o pildă barbară, tot ce-a putut inventa inteligența unui ...

 

Alexei Mateevici - Tovărășiile de cultură pe la sate

... putea să fie pus începutul învățământului moldovenesc. Măcar că de la vorbe și dorințe este cam prea departe la îndeplinirea lor, totuși și gândul acesta primitiv are însemnătate... În adevăr, tovărășiile sătești de cultură, alcătuite din moldovenii luminați de prin satele Basarabiei noastre, ar putea să fie un așezământ luminător de ...

 

Dimitrie Anghel - Alaiul vechiturilor

Dimitrie Anghel - Alaiul vechiturilor Alaiul vechiturilor de Dimitrie Anghel Publicată în Scara , II, 520, 25 iunie 1911, p. 1—2. Regina Mab încă singură a rămas stăpînă pe spațiul infinit. În cărucioara primitivă, ea sfidează fără frică, întîlnind în calea ei păsările cu aripi de trestie și pînză, pe care le-a făcu omul în setea lui de libertate. Ea singură aleargă stăpînă pe vînturi, călătorește pe drumuri de nouri ce i se aștern, face popasuri pe poduri de senin, trece triumfală sub arcurile multicolore ale curcubeilor. Că o aripă frîntă de furtună a fîlfîit cu deznădejde undeva, în univers, și că o viață mai mult s-a stins, ei prea puțin îi pasă... Și un zbor întreg de aripi se avîntă cu toate acestea după ea, care ține recordul spațiului. Moartea nu-i decît un cuvînt van, căci e și ea o înălțare. Scăpați de greul lest al lutului, ne vom înălța cu toții și vom pluti ca și Mab, frumoasa regină, în sferile albastre. Fascinați de infinit ori de aurul care strălucește la capătul fiecărei etape, cei ce țin aripele merg fără să întoarne capul înapoi, să vadă dacă ...

 

Dimitrie Anghel - Pe un volum de Charles Perrault

Dimitrie Anghel - Pe un volum de Charles Perrault Pe un volum de Charles Perrault de Dimitrie Anghel Publicată în Viața românească , V, 11 nov. 1910, p. 236—238. Poveștile sunt o lume alături de a noastră. Vechi de cînd timpul, ele trebuie să fi legănat copilăria omului și de aceea farmecă și desfată și astăzi pe copii. Frica ori urîtul și monotonia lungilor nopți a trebuit să împrospăteze necunoscutul. În sunetele și zvonurile care rătăcesc fără de hodină, în natură, fantazia primitivă a trebuit să închipuiască ființi nevăzute, care grăiesc, își spun durerile ori bucuriile, furtunoasele patimi ori nostalgicele reverii, ca să ne înduioșeze sufletul. Iar cei ce le ascultau au căutat să deie trup negurelor ușoare și diafane ce se ridică și joacă peste ape, și le-au numit elfe, să întrevadă în contururile fantastice pe care le fac și le desfac nourii o lume întreagă de zei, un cer întreg de ființi supranaturale, pe care l-au numit Olimp, Walhalla sau altfel, au împoporat pădurile întunecate cu un întreg norod de fauni, nimfe și silvani, au îngropat în fiecare albie de rîu o sirenă și au înfăptuit din nou Universul, ca ...

 

Gelu Vlașin - 20:10

Gelu Vlaşin - 20:10 â†�â†� 19:45 20:10 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 20:37 →→ ai privit azi dimineață din oglinda așternută ca o plapumă la picioarele mele și te-ai furișat printre ciorapi și pijamale și alte amintiri prăpăstioase ochiul maroniu s-a rostogolit pe mochetă,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, ca o minge de ping-pong retina lipită de umerașul gol trupul tău pe geamul de la sufragerie bate cărțile din bibliotecă povestașul țipă lliosa adulmecă prada și zilele trec din nou ca o fanfară primitivă (prin parcul

 

Gelu Vlașin - Bubuk III

Gelu Vlaşin - Bubuk III Bubuk III de Gelu Vlașin să mor dacă de foame să mor dacă în lumea dacă eu nu sunt dac eu sunt ipohondrie hipocondrie sunt o fobie cu spații cu toate spațiile populate cu tine cu cu cu poate că nu — zice — stai într-un loc stai în locuri comune stai în comune primitive stai mai stai — zice — nu nu nu vremea trece vremea ca o ghiulea vremea care te-a avut vremea care te vrea vreau să te vreau vreau să vreau să să-ți spun să-ți adun să-ți compun să-ți aduc piatra albă din lună — asta-i bună zici — asta-i prea

 

Gelu Vlașin - Corrida

Gelu Vlaşin - Corrida Corrida de Gelu Vlașin de două ori corrida și-o dată omul cu taur coarnele săgetând aerul înroșit copita izbindu-se de zidul cruzimii primitive ole ole ole de două ori două urechi bătând aerul ca o pereche nepotrivită de păsari

 

Gelu Vlașin - Depresie zece

... încăperea și nici omul orchestră la festivalul proștilor deghizați și nici femeia fatală confundată cu o tîrfă de cartier mărginaș sau ceea ce gîndul meu primitiv caută disperat printre mizeriile cotidiene nu ești zîmbetul ascuns în suferințe conjugale prea ușor acceptate și eu știu prea bine de ce sufletul prea plin ...

 

George Topîrceanu - Șt. O. Iosif: Patriarhale și cântece

George Topîrceanu - Şt. O. Iosif: Patriarhale şi cântece Șt. O. Iosif: Patriarhale și cântece de George Topîrceanu Despre Iosif s-a spus la început că face parte din școala lui Coșbuc . Și de atunci așa a rămas. El a fost definitiv categorisit în conștiința publicului, după critica grăbită de atunci, sub această etichetă sumară și precisă. Ceea ce părea că justifică această apropiere a fost faptul că amândoi poeții aduceau în opera lor subiecte și atmosferă de la țară, și anume din Ardeal, iar Iosif venea în urma lui Coșbuc cu câțiva ani. Dar tot așa s-ar putea spune, de pildă, că păunul seamănă cu vulpea fiindcă amândoi au coadă lungă. În afară de valoarea lor prea inegală, cei doi poeți sunt profund deosebiți: prin temperamentul lor poetic, prin atitudinea în fața vieții, prin subiecte și natura inspirațiilor ca și prin însăși realizarea tehnică, nu numai stilistică, a acestor inspirații. Coșbuc era mai ales un mare artist al cuvântului, un poet expresiv și aproape deloc sugestiv și liric, Iosif — tocmai dimpotrivă: un poet sentimental liric, reflexiv. Despre Coșbuc, cu clasicismul lui cronologicește exotic, s-a ...

 

George Topîrceanu - Al. Depărățeanu: Vara la țară...

George Topîrceanu - Al. Depărăţeanu: Vara la ţară... Al. Depărățeanu: Vara la țară... de George Topîrceanu Locuința mea de veră   E la țeră... Acolo era să mor De urât și de-ntristare   Beat de soare Și pârlit îngrozitor! Acolo, când n-are treabă,   Orice babă Este medic comunal. Viața ce aci palpită   E lipsită De confort occidental. Nu există berărie,   Nici regie... Doar un hoț de cârciumar Care are marfă proastă   Și-o nevastă Ce se ține c-un jandar. Când te duci pe drumul mare   La plimbare, Este praf de nu te vezi. Trec, mișcând domol din coadă,   Spre livadă Ale satului cirezi. Și te poartă sub escortă   O cohortă De țânțari subțiri în glas, Înzestrați la cap c-o sculă   Minusculă Cu pretenție de nas... Când se ia câte-o măsură,   Lumea-njură Pe agentul sanitar Și-l întreabă fără noimă:   â€” Ce-ai cu noi, mă? Pentru ce să dăm cu var?... Ale satului mari fete   Fără ghete Ies la garduri pe-nserat... (Am văzut aci-ntr-o noapte   Niște fapte Care m-au scandalizat!) Lângă foc, o babă surdă   Și absurdă Spune, ca și alte dăți, Tot povestea cu Ileana   Cosânzeana, Plină de banalități. Doarme-apoi ...

 

George Topîrceanu - C. Hogaș: Pe drumuri de munte

... variate ale naturii, câte popasuri și peripeții, câte borșuri de chitici și nopți cu lună plină! Dl Hogaș intră în literatură cu talentul barbar și primitiv, dar năvalnic și strălucitor al unui poet epic din antichitate. Natura figurilor sale de stil, proaspete ca florile, sintaxa lui savantă, cu perioade largi și ...

 

   Următoarele >>>