Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru MII

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 1147 pentru MII.

Cincinat Pavelescu - Mie însumi

... Cincinat Pavelescu - Mie însumi Mie însumi de Cincinat Pavelescu Am fost provocat de un prieten Lilustru, la Sinaia, să-mi fac mie însumi o epigramă-madrigal pe rimele: chel, Cincinel, Cincinat. M-am executat numaidecât Când îl privești așa de chel, Nu-i Cincinat, e Cincinel! L ...

 

Cincinat Pavelescu - Mie însumi ca magistrat

... Cincinat Pavelescu - Mie însumi ca magistrat Mie

 

Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 3)

... Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 3) Mie însumi de Cincinat Pavelescu I Când prezidentul e-n ședință Și judecă pe îndelete, În camera de chibzuință Pe un dosar eu scriu sonete. II ...

 

Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 2)

... Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 2) Mie însumi de Cincinat Pavelescu Eu nu știu ce-i cu Cincinat, E talentat sau e șiret? Poeții spun că-i magistrat Și magistrații că-i ...

 

Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 4)

... Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 4) Mie

 

Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 5)

... Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 5) Mie însumi de Cincinat Pavelescu La sărbătoarea de 60 de ani Cu-a ironiei tale gamă Ai încercat să urci Olimpul, Dar cea mai ...

 

Mihai Eminescu - Mii de stele...dulce sară

Mihai Eminescu - Mii de stele...dulce sară Mii de stele...dulce sară de Mihai Eminescu Peste codri se coboară, Peste vârfuri trece lună Iar isvoarele răsună. Cine-mi trece luncile Domnița cu pruncile; Cine-mi trece mândra luncă, Domnița mea cu o pruncă Cine-mi trece lunca mare, Fata lui Dragoș călare Pe-un cal alb ca de ninsoare, Cu rafturile de argint Și presun pân în pământ, Ea își caută de cale, Merge-n vale, merge-n vale. Îndărătu-i din pădure Se - nalță , cu ziduri sure Și cu nalte porți, cetatea Stăpânind singurătatea, Iar ea-și caută de cale, Vine-n vale, vine-n vale. Iar când ochii și-i ridică Se trezește singurică, La mijloc de codru des Unde crengile se țes Și prin mrejele de frunze Cearcă lună să pătrunză, Iar un tei cu umbra roată Și cu frunza scuturată Pleacă ramuri pe-un isvor Care sună - ncetișor Și prin sunet blând de ape Parcă vine mai aproape Glas de corn din depărtare Tot mai tare și mai tare.    O auzi sunând    Din cărare corn,    Înspre tine blând    Eu să mă întorn. Și când ochii - a ridicat Ea zărește un băiat Ce s- ...

 

Marius Marian Șolea - Lungul poem haiku de o mie de strofe

... Marius Marian Şolea - Lungul poem haiku de o mie de strofe Lungul poem haiku de o mie

 

Mihai Eminescu - Satira I

Mihai Eminescu - Satira I Satira I de Mihai Eminescu Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare, Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie, Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate. Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci; Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, Și câți codri-ascund în umbră strălucire de isvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate! Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți! Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești, Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești! Vezi pe-un rege ce-mpânzește globu-n planuri pe un veac, Când la ziua cea de mâne abia cuget-un sărac... Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții; La același șir de patimi deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie ...

 

Mihai Eminescu - Scrisoarea I

Mihai Eminescu - Scrisoarea I Scrisoarea I de Mihai Eminescu Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare, Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie, Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate. Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci; Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate! Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți! Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești, Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești! Vezi pe-un rege ce-mpânzește globu-n planuri pe un veac, Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac... Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorții, Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții; La același șir de patimi deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunicul

... cocorilor? - Da. - Dar rândunelile un'se duc când se duc? - În țara rândunelilor. - În țara rândunelilor? - Da. - Tată-moșule, aș vrea să-mi crească și mie aripi și să zbor sus de tot, până în slava cerului, zise băiatul netezindu-i barba. - Dacă ți-o crește ție aripi, zise fata, mie ... și mie? Fata se întristă. Bătrânul o mângâie și zise băiatului: - Bine, să prinzi și pentru tine, să prinzi și pentru ea. - Ție două și mie două... nu e-așa, tată-moșule? - Firește, ție două, lui două și mie una. - Vrei și tu, tată-moșule? întrebă băiatul cu mândrie. - Cum de nu?! Mie un scatiu. Ce fericiți sunt! Băiatul încălecă pe un genuchi și fata pe altul. Bunicul îi joacă. Copiii bat în palme. Bunicul le cântă " Măi ... La barbă se-ncurcară. Bunicul îi împăcă, zicându-le: - Pe din două. Și copii o și dăspicară, cam repede, că bătrânul strânse din ochi. - Jumătate mie. - Și jumătate mie. Și după ce o împărțiră frățește, începu lauda. Băiatul: - Mustața mea e mai lungă. Fata: - Ba a mea e mai lungă! Și băiatul ...

 

   Următoarele >>>