Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru LITERATOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru LITERATOR.

Alecu Russo - Mihai Cuciureanu

... el a fost primit la Gimnaziul din Pesta, unde se găsea sub privegherea mai vrâstnicului său frate (Dr. Cuciureanu) și sub povățuirile prețuitului literator Dr. Pavel Vasici; dar pustiitoarea holeră asiatică, care la 1831 secera acolo mai cu asprime crudele ramuri ale societății, îndemnară pe moșul său Baron i ...

 

Alexandru Macedonski - În sunetul muzicei

Alexandru Macedonski - În sunetul muzicei În sunetul muzicei de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , III, 8, august 1882, p. 484. Să facem încă o țigare Și înc-o poezie, Ca să-mi fumez orice durere Și orice bucurie ! Și-n sunetul ce din orchestră Se sparge-n armonie, Să zicem la speranțe-adio, Adio la junie ! Țigarea, însă, se sfârșește, Orchestra-n fine tace, Tăcerea naște împrejuru-mi, Dar nu și dulcea

 

Alexandru Macedonski - Între grozav și frumos

Alexandru Macedonski - Între grozav şi frumos Între grozav și frumos de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , V, 4, 1884, p. 197. Poetul ia noțiunea de "grozav" în sensul de "sublim". Prăpastia grozavă cu iadu-i de-ntuneric Te-atrage când te afli pe margine, ș-atunci Te-atinge nebunia cu degetul isteric, Te-aproprii, și deodată voiești să te arunci. Te-atrage trandafirul cu cântecu-i în care Culoarea și parfumul să-ntrec în simfonii, Te-atrege-o biată frunză, te-atrage-o cugetare: GRozavul și Frumosul sunt două mari domnii ! Când ele deopotrivă pe spiritele-nalte Le țin în stăpânire cu farmecile lor, Le mișcă, le dă aripi, le face să tresalte, Contrastul ce se naște e vecinic

 

Alexandru Macedonski - Amărăciune

Alexandru Macedonski - Amărăciune Amărăciune de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , III, 8, august 1882, p. 484-485. Sunt supărat și amărât Pe oameni și pe Dumnezeu Și Dumnezeu și oameni sunt Pe mine supărați mereu ! Ei mă blesteamă și primesc, Primesc blestemul cât de greu... Cum vrei să fie omul bun Când este fiu lui Dumnezeu? Iar dacă sunt și eu ca ei, Nu este vina mea de loc... Își bat de mine joc râzând, Plângând îmi bat de dânșii

 

Alexandru Macedonski - Apus (Macedonski)

Alexandru Macedonski - Apus (Macedonski) Apus de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , VII, 1886-1887, p. 126-127; VIII, p. 339, cu subtitlul: "Gamă cromatică". De-o plumburie-ncenușare Pe când apusul e coprins În funebra-nserare, Zic fără-ntristare De soarta mea învins: Salutare, Cer mare Și-ntins Stins. Stins Și-ntins Cer mare, Salutare, De soarta mea învins, Zic fără-ntristare În funebra-nserare, Pe când apusul e coprins De-o plumburie-

 

Alexandru Macedonski - Cavalerul kurd

Alexandru Macedonski - Cavalerul kurd Cavalerul kurd de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , IV, 3, martie 1883, p. 152. Trece ca o rază vie     Cavalerul kurd Călărind peste câmpie     Pe nesipul surd. Ars de vânturi, ars de soare,     Este oacheș, dar E de-abia-n a vieții floare     Ș-are farmec rar. Brațele sunt musculoase,     Chipul bărbătesc, Iar pe buzele cărnoase     Mici mustăți mijesc. Cu picioarele-n scări late,     Calului dă zor, Căci în piept inima-i bate,     Bate de amor. Și zburând peste pustie     Pe nisipul surd, Trece ca o rază vie     Cavalerul

 

Alexandru Macedonski - Două științe

Alexandru Macedonski - Două ştiinţe Două științe de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , IV, 4, aprilie 1883, p. 197. Să trăiești să-nvață greu, Să trăiești e o știință... S-o pricepi depui silință, Ș-amăgit rămâi mereu. Dar ce poate-adeseaori Ca știință mai adâncă Să să-nvețe mai greu încă Este ca să știi să

 

Alexandru Macedonski - Frunza de imortală

Alexandru Macedonski - Frunza de imortală Frunza de imortală de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , V, 3, 1884, p. 125. Imortală , cuvânt făcut de Macedonski după fr. immortelle , în românește siminoc , plantă care-și păstrează aspectul natural și după ce se usucă. Oare nu vi se întâmplă Să visați pe când dormiți Și nimica-n ciuda voastră Ca să nu vă amintiți? Tot astfel și alte viețe Poate-n lume le-am trăit, Fără ca să știm nimica: Nici ce-am fost, nici ce-am

 

Alexandru Macedonski - Nu !

Alexandru Macedonski - Nu ! Nu ! de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , III, 9, august 1882, p. 533. Îmi place să te văd zâmbind... Candoarea ta îmi place... Privindu-te, eu mă surprind Și zilnic n-aflu pace ! Eu aș putea dacă-aș voi Să fac să nască-n tine Simțirea ce s-ar învoi Cu patima din mine ! O simt, o știu, eu aș putea, Cu brațe arzătoare, Să-ți fac, de-ai vrea sau de n-ai vrea, O strânsă cingătoare ! Să tremuri subt fiori ce dorm Sau sunt în neființă Și-ntr-o clipire să transform Întreaga ta ființă ! Dar dacă stau și mă gândesc, Stăpân pe ezitare, În mine însumi hotărăsc C-ar fi o

 

Alexandru Macedonski - Timpul dulce

Alexandru Macedonski - Timpul dulce Timpul dulce de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , III, 8, august 1882, p. 503-504. Timpul dulce care-a mers A lăsat în al meu vers Ce rămâne dupe-o floare, — Urma lui mirositoare ! Astăzi florile-au trecut Și chiar frunzele-au căzut, Dar amorul pe-a lui creacă Înflorește făr' să treacă ! Este el, — îl recunosc Cu mirosul său de mosc Ce condeiul îmi conduce Până ce-mi va pune cruce ! Timpu-a mers. — Oh ! n-ar fi mers, Să rămâie-n al meu vers Numai ce ne las-o floare, — Umbra lui

 

Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Al. Macedonski)

Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Al. Macedonski) Amintiri literare: Alexandru Macedonski de Cincinat Pavelescu Încă de când eram magistrat la Chișinău (1925 1928), mă gândeam să public un volum de poezii cu titlul: Cântecele unui greier. N-au apărut până acum decât prefața acestor cântece și o mică poemă: Cântă greierul. Am asemuit totdeauna pe bieții cântăreți ai țării noastre eminamente agricole, cu greierii pe care i-a imortalizat Lafontaine în celebra și egoista lui fabulă La cigale et la fourmi. În adevăr, poetul, mare sau mic, celebru sau necunoscut, imită în mod adorabil tactica nepăsătoare și dezinteresată a micuțului greier. El cântă pe chitara lui și viața curge pe lângă dânsul aprigă și tumultuoasă. În freamătul luptei pentru existență, cântecul lui monoton rămâne aproape fără ecou. Învingătorii vieții, ajunși pe culmi, îl ignorează sau îl disprețuiesc. El cântă înainte pentru lună, pentru florile tăcute și îmbălsămate ale primăverii, pentru marea frământată de vânturi, pentru pădurile șoptitoare și tainice, pentru cerul albastru, tivit în amurg cu beteala de aur a soarelui ce scapătă, pentru holdele galbene îmbujorate de pata sângerie a macilor, pentru sufletele naive și smintite ale copiilor și ale nebunilor, ...

 

   Următoarele >>>