Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ����RU��

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 42 pentru ����RU��.

ȘERUITOR

... ȘERUITÓR , șeruitoare , s . n . Cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite . [ Pr . : - ru

 

AUTORUTIER

... AUTORUTIÉR , - Ă , autorutieri , - e , adj . Relativ la transportul auto . [ Pr . : a - u - to - ru

 

BIRUITOR

... BIRUITÓR , - OÁRE , biruitori , - oare , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care a învins . [ Pr . : - ru

 

CANCIONEIRO

... CANCIONEIRO s . n . Culegere de poezii lirice portugheze din sec . XII - XIV. [ Pr . : can - siu - năí - ru

 

CIURUIALĂ

... CIURUIÁLĂ s . f . Faptul de a ciurui ^1 ; ( concr . ) corpuri străine care se separă de rest după ciuruire ^1 . [ Pr . : - ru

 

DĂRUITOR

... DĂRUITÓR , - OÁRE , dăruitori , - oare , s . m . și f . ( Rar ) Persoană care face un dar ^2 ; p . ext . persoană generoasă . [ Pr . : - ru

 

DURUITURĂ

... DURUITÚRĂ , duruituri , s . f . Duruit . [ Pr . : - ru

 

FURNIRUIT

... FURNIRUÍT , - Ă , furniruiți , - te , adj . ( Despre piese de lemn ) Acoperit cu furnir . [ Pr . : - ru

 

GIRUETĂ

... GIRUÉTĂ , giruete , s . f . Instrument meteorologic cu care se determină direcția și intensitatea vântului . [ Pr . : - ru

 

HURUIALĂ

... HURUIÁLĂ , huruieli , s . f . Zgomot produs de ceva care huruie ; huruitură , huruit ^1 , hurduitură . [ Pr . : - ru

 

HURUITOR

... HURUITÓR , - OÁRE , huruitori , - oare , adj . ( Rar ) Care huruie . [ Pr . : - ru

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>