Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ����RU��

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 42 pentru ����RU��.

RUȘFERT

RUȘFÉRT s . n . v .

 

RUȘFET

RUȘFÉT , rușfeturi , s . n . 1. Mită . 2. Obligație suplimentară în muncă sau în natură , pe care țăranii erau obligați s - o presteze în trecut moșierilor . [ Var . : rușfért s .

 

RUȘINA

RUȘINÁ , rușinez , vb . I . 1. Refl . A - i fi cuiva rușine , a se jena . 2. Tranz . A face ca cineva să se simtă jenat , încurcat ; a face de

 

RUȘINARE

RUȘINÁRE , rușinări , s . f . Faptul de a ( se ) rușina . - V.

 

RUȘINAT

RUȘINÁT , - Ă , rușinați , - te , adj . Cuprins de sfială , copleșit de rușine , jenat . - V.

 

RUȘINE

RUȘÍNE s . f . 1. Sentiment penibil de sfială , de jenă provocat de un insucces sau de o greșeală . 2. Rezervă , modestie , reținere . 3. Ocară , batjocură , ofensă . 4. Motiv de a se simți rușinat ; necinste , dezonoare , umilință . 5. ( Pop . ) Denumire a organului genital la om și la

 

RUȘINOS

RUȘINÓS , - OÁSĂ , rușinoși , - oase , adj . 1. Care se rușinează ușor ; sfios , timid . 2. Care constituie o rușine , care aduce rușine ; blamabil , reprobabil . - Rușine + suf . -

 

RUȘALĂ

RUȘÁLĂ s . f . Bir plătit în Țara Românească , în evul mediu , de

 

RUȘULIȚĂ

RUȘULÍȚĂ , rușulițe , s . f . Plantă erbacee din familia compozeelor , cu frunze și tulpină acoperite cu peri lungi , cu flori de culoare roșie - portocalie , dispuse în capitule , care crește în regiunea alpină și subalpină ; struguraș ( 3 ) ( Hieracium aurantiacum ) . - Roșu + suf . -

 

ÎMBURUIENAT

... ÎMBURUIENÁT , - Ă , îmburuienați , - te , adj . ( Rar ) Plin de buruieni . [ Pr . : - ru

 

ȘERUITOR

... ȘERUITÓR , șeruitoare , s . n . Cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite . [ Pr . : - ru

 

   Următoarele >>>