Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚUGUIA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru ȚUGUIA.

ȚUGUIAT

... ȚUGUIÁT , - Ă , țuguiați , - te , adj . Ascuțit , prelungit în formă de țugui . [ Pr . : - gu - iat ] - V. țuguia

 

ȚUGUIERE

... ȚUGUIÉRE s . f . Faptul de a ( se ) țuguia . [ Pr . : - gu - ie - ] - V. țuguia

 

ȚUGUITURĂ

... ȚUGUITÚRĂ , țuguituri , s . f . Țugui . [ Pr . : - gu - i - ] - Țuguia

 

ACROCEFAL

ACROCEFÁL , - Ă , acrocefali , - e , adj . Cu craniul ascuțit , conic , cu creștetul

 

GURGUIAT

GURGUIÁT , - Ă , gurguiați , - te , adj . Care are forma unui gurgui , țuguiat ca un gurgui . [ Pr . : - gu - iat ] - V.

 

MOȚAT

MOȚÁT , - Ă , moțați , - te , adj . 1. ( Despre oameni și animale ) Care poartă moț ^1 ( 1 ) , cu moț . 2. Cu vârf ascuțit ,

 

PUNGI

... pungesc , vb . IV . Tranz . 1. ( În expr . ) A - și pungi gura ( sau buzele ) = a - și strânge și a - și țuguia

 

PUNGIT

PUNGÍT , - Ă , pungiți , - te , adj . ( Despre gură , buze ) Strâns , țuguiat ( ca o pungă ) . - V.

 

SORBI

SORBÍ , sorb , vb . IV . Tranz . 1. A bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin , cu buzele țuguiate ( și cu zgomot ) . 2. A înghiți . 3. A trage în piept ( cu nesaț ) , a inspira adânc ( aer , vânt ,

 

STOGOȘAT

STOGOȘÁT , - Ă , stogoșați , - te , adj . 1. ( Despre oi sau despre lâna lor ) Stogoș . 2. Fig . ( Despre căciuli ) De formă țuguiată și cu vârful răsfrânt . - Stogoș + suf . -

 

   Următoarele >>>