Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚEAVĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 89 pentru ȚEAVĂ.

ÎMPINGĂTOR

... ÎMPINGĂTÓR , împingătoare , s . n . Accesoriu la armele de foc care servește la împinsul proiectilului în țeavă

 

ÎNĂLȚĂTOR

ÎNĂLȚĂTÓR , - OÁRE , înălțători , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care înalță ; fig . care ridică din punct de vedere spiritual . 2. S . n . Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puști , la mitraliere și la tunuri , care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta . - Înălța + suf . -

 

ȘABĂR

ȘÁBĂR , șabăre , s . n . Răzuitor folosit pentru curățirea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale

 

ȘIPOT

... ȘÍPOT , șipote , s . n . 1. Izvor a cărui apă țâșnește cu putere ( și care este captată printr - un jgheab sau printr - o țeavă

 

ȘTERGĂTOR

ȘTERGĂTÓR , - OÁRE , ștergători , - oare , subst . 1. S . f . Bucată de covor sau împletitură de papură , de sfoară , de material plastic etc . , pe care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă . 2. S . f . ( Reg . ) Prosop . 3. S . n . , s . f . Cârpă de șters . 4. S . n . Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului . 5. S . n . Aparat format dintr - una sau din două palete cu muchie de cauciuc care , acționate de un motor , șterg geamul de la parbrizul unui vehicul . 6. S . m . și f . ( Rar ) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor . - Șterge + suf . -

 

ȘTUȚ

... ȘTUȚ , ștuțuri , s . n . Bucată scurtă de țeavă

 

ȚURLOI

... țurloaie , s . n . ( Pop . ) 1. Fluierul piciorului ; p . ext . partea piciorului de la genunchi în jos . 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului . 3. Jgheab , țeavă

 

ACVATUBULAR

ACVATUBULÁR , - Ă , acvatubulari , - e , adj . ( Despre cazane de abur ) În care apa circulă prin țevi fierbătoare , încălzite la exterior de agentul de

 

AFET

AFÉT , afeturi , s . n . Suport pe care se fixează țeava unui tun . - După fr . aff�t , germ .

 

ARMĂTURĂ

ARMĂTÚRĂ , armături , s . f . 1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție ( de beton armat ) . 2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalații alcătuite din țevi sau conducte . 3. Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă , de control , de siguranță etc . , montate la o instalație , la o mașină etc . 4. ( Biol . ; în sintagma ) Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor și

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>