Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNȚEPENIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru ÎNȚEPENIT.

ÎNȚEPENIRE

... ÎNȚEPENÍRE s . f . Faptul de a ( se ) înțepeni . - V. înțepeni

 

ÎMPĂNAT

ÎMPĂNÁT , - Ă , împănați , - te , adj . 1. ( Despre păsări ) Acoperit cu pene . 2. ( Despre un loc , un teren etc . ) Plin , înțesat , împânzit . 3. ( Despre carne sau despre unele legume ) În care s - au introdus bucăți de usturoi , de slănină etc . 4. ( Rar ; despre obiecte sau unelte formate din bucăți ) Înțepenit , fixat cu o pană de lemn sau de metal . [ Var . : ( Înv . ) împenát , - ă

 

ÎMPIEDICAT

ÎMPIEDICÁT , - Ă , împiedicați , - te , adj . 1. ( Despre animale ) Care are picioarele legate ( spre a nu putea fugi ) ; ( despre vehicule sau despre roțile lor ) cu piedică ; înțepenit . 2. Fig . ( Despre vorbă sau despre vorbire ) Greoi , poticnit , încurcat . [ Var . : ( reg . ) împiedecát , - ă

 

ÎMPOTMOLI

... ÎMPOTMOLÍ , împotmolesc , vb . IV . Refl . A se înțepeni

 

ÎNȚELENI

... timp de secetă etc . ) 2. Tranz . și refl . A lăsa sau a sta în nemișcare , în inactivitate ; a ( se ) înțepeni

 

ÎNȚEPENEALĂ

... ÎNȚEPENEÁLĂ s . f . ( Rar ) Stare a unui lucru sau a unei ființe țepene ; înțepenire . - Înțepeni

 

ÎNȚEPENI

ÎNȚEPENÍ , înțepenesc , vb . IV . 1. Intranz . A deveni țeapăn , a nu - și mai putea mișca membrele , a rămâne imobil , rigid , inert ; a încremeni , a înlemni . 2. Tranz . și refl . A ( se ) prinde bine în ceva ; a ( se ) fixa . 3. Tranz . A face ca un obiect să nu mai aibă joc în locașul lui , a - l fixa , a - i asigura stabilitatea ; a întări . - În +

 

ÎNCLEȘTA

... ÎNCLEȘTÁ , încleștez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) strânge puternic , ca un clește ; a ( se ) înțepeni . 2. Refl . A se agăța cu desperare ( de ceva ) , a se prinde puternic ( cu mâinile , cu brațele ) de ceva ; a ...

 

ȚINTUI

... ȚINTUÍ , țintuiesc , vb . IV . Tranz . 1. A prinde , a înțepeni , a fixa , a bate ceva cu cuie , cu ținte ; a pironi . 2. A împodobi cu ținte . - Țintă ...

 

DEZBATE

DEZBÁTE^2 , dezbát , vb . III . Tranz . ( Pop . ) 1. A desface ceva care fusese bătut , fixat , prins în cuie ; a desprinde ceva de unde fusese bătut , înțepenit ( în cuie ) . 2. A afâna un pământ bătut , uscat , întărit . - Dez - + bate . DEZBÁTE^1 , dezbát , vb . III . Tranz . A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune , o problemă etc . cu una sau mai multe persoane ; a supune ceva

 

   Următoarele >>>