Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDREPTĂȚIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentru ÎNDREPTĂȚIT.

ÎNDREPTĂȚIRE

... ÎNDREPTĂȚÍRE , îndreptățiri , s . f . Acțiunea de a îndreptăți ; justificare . - V. îndreptăți

 

ÎNDREPTĂȚI

ÎNDREPTĂȚÍ , îndreptățesc , vb . IV . Tranz . A da cuiva dreptul la ceva ; a autoriza , a justifica ( ceva ) ; a îndritui , a îndreptui . - În +

 

ÎNDREPTUI

... ÎNDREPTUÍ , îndreptuiesc , vb . IV . Tranz . ( Înv . ) A îndreptăți

 

ÎNDRITUI

... ÎNDRITUÍ , îndrituiesc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) A îndreptăți

 

ÎNDRITUIT

ÎNDRITUÍT , - Ă , îndrituiți , - te , adj . ( Rar ) Îndreptățit . - V.

 

BINECUVÂNTAT

BINECUVÂNTÁT , - Ă , binecuvântați , - te , adj . 1. Care a primit binecuvântare religioasă ; blagoslovit . 2. ( Despre lucruri ) Care are o acțiune binefăcătoare . 3. ( Despre cauze , motive etc . ) Bine întemeiat , îndreptățit ,

 

COMPETENT

COMPETÉNT , - Ă , competenți , - te , adj . 1. Care este bine informat într - un anumit domeniu ; care este capabil , care este în măsură să judece un anumit lucru . 2. Care are atribuția , căderea , autoritatea legală să facă ceva ; îndreptățit . [ Var . : ( înv . ) competínte

 

CONTRADICTORIALITATE

CONTRADICTORIALITÁTE s . f . Principiu fundamental al dreptului procesual , în temeiul căruia fiecare parte dintr - un proces este îndreptățită să i se comunice toate actele părții adverse și să discute în contradictoriu problemele care interesează soluționarea pricinii . [ Pr . : - ri - a - ] - Contradictoriu + suf . -

 

ILEGITIM

ILEGÍTIM , - Ă , ilegitimi , - e , adj . ( Livr . ) Care nu este legitim ; care nu este îndreptățit , întemeiat ;

 

JUSTIFICA

... justífic , vb . I . 1. Tranz . A arăta că ceva este just ( 1 ) , legitim , a demonstra justețea unui lucru ; a îndreptăți ; a motiva . 2. Refl . A da explicații cu privire la o atitudine , o acțiune etc ; a se dezvinovăți . 3 ...

 

   Următoarele >>>