Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDATORAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru ÎNDATORAT.

ÎNDATORA

ÎNDATORÁ , îndatorez , vb . I . 1. Tranz . A obliga , a impune ca o datorie . 2. Tranz . A obliga pe cineva la recunoștință printr - un ajutor dat la nevoie . 3. Refl . A face datorii ; a se împrumuta ; a se încurca în

 

ÎNDATORI

... ÎNDATORÍ vb . IV . v . îndatora

 

ÎNDATORIT

ÎNDATORÍT , - Ă - Ă adj . v .

 

CONTRACTA

... contractez , vb . I . I. Tranz . 1. A încheia un contract . 2. A lua asupra sa o obligație , a se îndatora la . . . 3. A se molipsi de . . . , a se îmbolnăvi de . . . , a lua o boală . . . II. 1. Tranz . și refl ...

 

DATORA

DATORÁ , datorez , vb . I . 1. Tranz . A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau , p . ext . , altceva ; a fi dator cuiva ceva . 2. Tranz . A avea o datorie morală sau legală față de cineva , a - i fi îndatorat pentru ceva ; a fi obligat la ceva față de cineva . 3. Refl . A avea drept cauză . [ Var . : datorí vb .

 

LEGA

... fugă ; a priponi . IV. Fig . 1. Refl . A se obliga să facă ceva ; a se angaja , a se îndatora . 2. Tranz . ( În superstiții și în basme ) A opri , a împiedica de la ceva prin vrăji . V. Tranz . și refl . A ...

 

OBLIGA

... Tranz . A constrânge , a sili ( pe cineva la ceva ) ; a impune . 2. Tranz . și refl . A ( se ) îndatora

 

OBLIGAȚIE

OBLIGÁȚIE , obligații , s . f . 1. Datorie , sarcină , îndatorire . 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane , care le sunt îndatorate , să dea , să facă sau să nu facă ceva . 3. Hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor și - i dă dreptul de a primi , pentru suma împrumutată , un anumit venit fix sub formă de dobândă . [ Var . : obligațiúne s .

 

OBLIGAT

OBLIGÁT , - Ă , obligați , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care este îndatorat sau recunoscător cuiva pentru un serviciu făcut . 2. ( Rar ) Care nu poate lipsi ; obligatoriu . 3. Care este constrâns , silit să facă un anumit