Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMBINA
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 54 pentru ÎMBINA.
... MATISÍ , matisesc , vb . IV . Tranz . ( Mar . ) A îmbina
MATISÍT , - Ă , matisiți , - te , adj . ( Despre capetele a două frânghii , a două cabluri ) Îmbinat prin împletirea șuvițelor din care sunt făcute . - V.
MELODÍE , melodii , s . f . Succesiune de sunete îmbinate după regulile ritmului și ale modulației , pentru a alcătui o unitate cu sens
... MOAZÁ , moazez , vb . I . Tranz . ( Constr . ) A îmbina
MOAZÁT , - Ă , moazați , - te , adj . ( Despre elemente de construcție ) care a fost îmbinat cu moaze . - V.
... montez , vb . I . Tranz . 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic ; a asambla , a îmbina
MONTÁT , - Ă , montați , - te , adj . ( Despre piese , instalații etc . ) Care a fost pus , fixat , îmbinat la locul potrivit . - V.
PÉNSĂ , pense , s . f . 1. Mic instrument de metal compus din două brațe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfece , folosit ( în medicină , în tehnică ) pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substanțe care nu pot fi luate cu mâna . 2. ( În croitorie ) Cută scurtă interioară , ascuțită la un capăt sau la amândouă , prin care se mulează pe corp un obiect de
PRAG , praguri , s . f . 1. Partea de jos , orizontală , a unui toc de ușă sau a unei porți , puțin mai ridicată de la pământ , peste care se trece la intrare și ieșire . 2. Ușă , poartă ; p . ext . casă , locuință ; cămin , familie . 3. Fig . Început al unei situații noi , limită care desparte două situații , perioade etc . diferite . În pragul verii . 4. Ridicătură naturală a fundului albiei unei ape curgătoare ; banc de depuneri format de materialele transportate de apă ; treaptă mai înaltă pe fundul unui bazin oceanic sau marin . 5. Proeminență în formă de treaptă pe suprafața unei piese de lemn , care intră într - o scobitură făcută în altă piesă îmbinată cu aceasta , pentru a împiedica deplasarea celor două piese una față de alta . 6. ( Fiz . ) Valoarea maximă sau minimă a unei mărimi caracteristice unui fenomen dat , deasupra sau dedesubtul căreia fenomenul nu se mai poate petrece . 7. Bucățică de lemn ( de abanos ) sau de os de elefant care se fizeaxă perpendicular pe capătul superior al corpului unor instrumente muzicale și pe care se sprijină
REFÉC , refecuri , s . n . Cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăți de material textil , ale căror margini se îndoaie și se prind sub îndoitură , ca să nu se destrame ;
REZULTÁNTĂ , rezultante , s . f . 1. ( Mec . ) Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date , care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material . 2. Fig . Efectul îmbinat al unor cauze