Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VORNICI
Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru VORNICI.
VÓRNIC , vornici , s . m . 1. ( În evul mediu , în țările românești ) Mare dregător la curtea domnească , însărcinat cu supravegherea curții , cu conducerea treburilor interne ale țării , având și atribuții judecătorești . 2. ( Înv . ) Primar al unui sat sau al unui târg . 3. Vornicel (
... VORNICÍȚĂ , vornicițe , s . f . 1. ( Înv . ) Vornicească ( 1 ) . 2. Vorniceasă ( 2 ) . - Vornic
... VORNICÉL , vornicei , s . m . 1. Slujbaș subaltern al vornicului ( 1 ) , însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate . 2. ( Înv . ) Vornic ( 2 ) . 3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești , cu conducerea alaiului nunții , cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă ...
... Înv . ) Soția vornicului ( 1 ) ; vorniciță ( 1 ) . 2. Prietena cea mai apropiată a miresei , având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții ; drușcă , vorniciță ( 2 ) . - Vornic
ȘABANÁ , șabanale , s . f . Haină lungă asemănătoare cu un anteriu , pe care o purtau aprozii , vornicii și pajii la curțile domnești . [ Var . : șavaná s .
... VORNICÍE s . f . ( Înv . ) 1. Demnitate , rang , funcție de vornic