Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VIETATE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru VIETATE.
... ȚIPÉNIE s . f . ( În construcții negative ) Ființă omenească , om ; ființă , vietate
ÁER^2 , aere , s . n . ( Bis . ) 1. Bucată de stofă sau de pânză , de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Cristos mort , cu care se acoperă vasele liturgice . 2. Epitaf ( 2 ) . ÁER^1 s . n . 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe . 2. Văzduh , atmosferă . 3. Înfățișare , aspect ,
AFUMÁ , afúm , vb . I . 1. Tranz . A expune un aliment la fum , cu scopul de a - l conserva . 2. Tranz . A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru . 3. Tranz . și refl . A ( se ) acoperi cu un strat de fum ; a ( se ) înnegri de fum . 4. Refl . ( Despre mâncăruri ) A căpăta gust neplăcut de fum ( când începe să se ardă ) . 5. Refl . Fig . ( Fam . ) A se îmbăta ușor ; a se
... 1. S . n . Ființă organizată , uni - sau pluricelulară , înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca ; p . restr . vietate , jivină , dobitoc . 2. S . n . Om brutal , grosolan , josnic , care se poartă ca un animal ( 1 ) . 3. Adj . De animal ( 1 ) , propriu animalelor . Căldură animală ...
DEȘÉRT , - ÁRTĂ , deșerți , - arte , ( 1 ) adj . , deșerturi , ( II ) s . n . I. Adj . 1. Care nu conține nimic în interior ; gol . 2. ( Despre terenuri , țări , regiuni ) Lipsit de vietăți și de vegetație ; pustiu . 3. Fig . Lipsit de temei ; amăgitor . 4. Fig . Fără rezultat ; nefolositor , zadarnic . II. S . n . 1. Spațiu gol ; pustietate . 2. Regiune cu climă aridă , cu ploi extrem de puține , în care viața vegetală și animală este foarte redusă , iar populația foarte rară ; pustiu ; 3. ( În limbajul bisericesc ; în expr . ) A lua în deșert = a batjocori ; a nesocoti . 4. ( Pop . ) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul
... DIHÁNIE , dihănii , s . f . 1. Animal sălbatic ; fiară , jivină . 2. Ființă ciudată , monstruoasă ; namilă , monstru . 3. Ființă , vietate
ENTOZOÁR , entozoare , s . n . ( La pl . ) Nume generic dat animalelor care trăiesc ca parazite în interiorul unei vietăți ; ( și la sg . ) animal din această categorie . [ Pr . : - zo -
... FĂPTÚRĂ , făpturi , s . f . 1. Ființă , vietate
... FIÍNȚĂ , ființe , s . f . 1. Tot ceea ce are viață ( și se mișcă ) ; viețuitoare , vietate
FOJGĂÍ , fojgăiesc , vb . IV . Intranz . ( Reg . ; Despre vietăți care se găsesc în mare număr pe un spațiu mic și se mișcă neîncetat ) A foi ^2 , a mișuna ( cu zgomot ) . [ Var . : foșcăí vb .