Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VERBAL
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 42 pentru VERBAL.
... succesiune ) care alcătuiesc conținutul unei opere literare , cinematografice etc . 2. ( Lingv . ) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă , cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal . 3. Ființă aflată ...
... care se aplică o vopsea etc . 2. Fig . Formulă stereotipă ; repetare mecanică , lipsită de interes și de originalitate a unui model oarecare ; clișeu verbal
ȘI adv . , conj . A. Adv . ( Stă înaintea părții de vorbire la care se referă ; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse , stă între auxiliar , pron . refl . etc . și verb ) I. ( Cu sens modal ) 1. Chiar , în adevăr , cu adevărat . 2. Pe deasupra , în plus , încă . După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa . 3. Chiar , încă , pe lângă acestea , de asemenea . Vezi să nu pățești și tu ca mine . 4. ( În propoziții negative ) Nici . Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc . II. ( Cu sens temporal ) 1. Imediat , îndată , pe loc . Cum îl zări , îi și spuse . 2. Deja . Masa se și pune în grădină . B. Conj . I. ( Marcă a coordonării copulative ) 1. ( Leagă două părți de același fel ale unei propoziții ) Este voinic și tânăr . 2. ( Împreună cu prep . " cu " exprimă relația operației matematice a adunării ) Plus . Doi și cu trei fac cinci . 3. ( Leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență ) Binele și răul . 4. ( Așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări , ajută la scoaterea lor în evidență ) A adus și vin , și mâncare , și cărți . 5. ( Leagă ...
STA , stau , vb . I . Intranz . I. 1. ( Despre oameni și animale ) A se opri din mers , a rămâne pe loc ; a se întrerupe dintr - o acțiune , dintr - o mișcare , dintr - o activitate etc . ; ( despre aparate , mecanisme , dispozitive ) a se opri din funcționare , a nu mai merge ; p . ext . a se defecta . 2. A rămâne nemișcat într - un loc , a nu pleca , a nu se îndepărta de undeva ; ( despre vehicule ) a staționa . 3. A rămâne într - un serviciu , într - o slujbă , într - o ocupație . 4. A rămâne , a petrece un timp undeva sau cu cineva ; a poposi ; a întârzia , a zăbovi . II. 1. A se afla , a se găsi , a fi într - un anumit loc . 2. A trăi , a viețui ; a locui . 3. ( Pop . ) A fi , a exista , a se afla . 4. A continua să fie ; a dăinui , a se menține . III. 1. ...
ACTÍV , - Ă , activi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care participă ( în mod efectiv ) la o acțiune ; harnic , vrednic . 2. ( Despre corpuri sau substanțe ) Care realizează ( intens ) un anumit fenomen , un anumit efect etc . 3. ( Despre diateza verbală ) Care exprimă faptul că subiectul săvârșește acțiunea . 4. ( Despre operații , conturi , bilanțuri ) Care se soldează cu un profit , cu un beneficiu . II. S . n . 1. Totalitatea bunurilor aparținând unei persoane fizice și juridice . 2. Totalitatea mijloacelor economice concrete care aparțin unei întreprinderi , instituții sau organizații economice ; parte a bilanțului unde se înscriu aceste mijloace . 3. ( În expr . ) A avea ceva la activul său = a fi autorul unei acțiuni grave . A pune ceva la activul cuiva = a pune o acțiune ( gravă ) pe seama cuiva . 4. Colectiv de persoane care activează intens în domeniul vieții politice și obștești sub conducerea organizațiilor partidului clasei muncitoare sau a organizațiilor de
ACTUÁR , actuari , s . m . 1. Specialist în calcule statistice privitoare la asigurări și , în general , la probleme financiare . 2. Scrib care redacta procesele - verbale la romani . [ Pr . : - tu -
ALEXÍE s . f . Incapacitate de a citi , cecitate verbală provocată de unele leziuni în centrii
... AORÍST , aoriste , s . n . Timp verbal
AUGMÉNT , augmente , s . n . Vocală adăugată ( în unele limbi indo - europene ) la începutul unei forme verbale pentru a marca trecutul
CLANȚ , ( 1 ) interj . , ( 2 ) clanțuri s . n . 1. Interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii , de izbirea fălcilor sau a dinților , de țăcănitul foarfecelor , de închiderea cu zgomot a unui capac etc . 2. S . n . Cioc ; p . ext . ( glumeț și peior . ) gură . Expr . ( Înv . ) A ține clanț = a putea face față într - o dispută verbală , într - o controversă cu cineva . -