Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 206 pentru VA.

VREA

VREA , vreau , vb . II . Tranz . I. ( Urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau , rar , de un infinitiv ) . 1. A fi hotărât ... învoi , a fi de acord . 5. ( Mai ales în forma negativa ) A putea , a fi în stare . Focul nu vrea

 

OR

OR ^2 conj . , adv . v . ori . OR ^1 conj . Dar ,

 

VRUTĂ

... VRÚTĂ , vrute , s . f . Voință , vrere . V. vrea

 

ORÂNDAR

ORÂNDÁR , orândari , s . m . ( Înv . , reg . ) 1. Arendaș . 2. Cârciumar , hangiu . - Orândă ^2 + suf . - ar . Cf . ucr . %

 

ORÂNDUI

ORÂNDUÍ , orânduiesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) așeza , a ( se ) grupa într - o anumită ordine ; a ( se ) aranja . 2. Tranz . A hotărî , a dispune ; a ridica la o demnitate ; a numi , a desemna ; a investi . 3. Tranz . ( Înv . și pop . ) A decide , a fixa , a stabili . 4. Tranz . ( Înv . și pop . ) A pune la cale ; a

 

ORÂNDUIRE

ORÂNDUÍRE , orânduiri , s . f . Acțiunea de a orândui și rezultatul ei . 1. Așezare , grupare într - o anumită ordine , într - un anumit fel ; aranjare , repartizare , clasare . 2. Învestire . 3. ( Înv . și reg . ) Hotărâre , dispoziție , decizie , ordin . 4. ( Adesea cu determinările " socială " și " social - economică " ) Treaptă a dezvoltării istorice a societății , caracterizată printr - un nivel determinat al forțelor de producție , prin relațiile de producție corespunzătoare acestuia și prin suprastructura generată de aceste relații ; formațiune socială , formațiune social - economică . V.

 

ORÂNDUIT

ORÂNDUÍT , - Ă , orânduiți , - te , adj . 1. Pus , așezat într - o anumită ordine ; aranjat , rânduit . 2. ( Înv . ) Împuternicit , învestit . 3. ( Înv . ) Stabilit , fixat , hotărât ,

 

ORÂNDUITOR

ORÂNDUITÓR , - OÁRE , orânduitori , - oare , s . m . și f . ( Înv . ) Persoană care orânduiește , care organizează ; organizator , [ Pr . : - du - i - ] - Orândui + suf . -

 

ORĂ

ÓRĂ , ore , s . f . 1. Unitate de măsură a timpului , egală cu a douăzeci și patra parte dintr - o zi , cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde ; ceas . 2. Timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acțiuni , timp dinainte hotărât când cineva poate fi primit undeva . 3. Lecție ,

 

ORĂDEAN

ORĂDEÁN , - Ă , orădeni , - e , s . m . , adj . 1. S . m . Persoană născută și crescută în municipiul Oradea . 2. Adj . , s . m . ( Locuitor ) din municipiul Oradea . - Oradea ( n . pr . ) + suf . -

 

   Următoarele >>>