Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TURNARE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 29 pentru TURNARE.
... TURNÁT^2 s . n . Turnare ^2 . - V. turna ^2 . TURNÁT^1 s . n . Turnare ^1 . - V. turna ^1 . TURNÁT^3 , - Ă , turnați , - te , adj . 1. Care a fost supus operației de turnare
... CULÉE , culee , s . f . 1. Canal prin care curge metalul de turnat din pâlnia de turnare în cavitatea formei . 2. Materialul solidificat în piciorul și pâlnia de turnare . 3. Infrastructura care se execută la capătul unui pod pentru a prelua sarcinile transmise de suprastructura acestuia și a susține calea ...
... TURNĂTORÍE , turnătorii , ( 1 , 3 ) s . f . 1. Atelier , secție , întreprindere în care se execută operațiile de turnare
... plastic , de cauciuc etc . , de formă cilindrică și goală în interior , cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior , realizată prin deformare plastică , prin turnare
ASTEREÁLĂ , astereli , s . f . Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn , pentru a susține învelitoarea unui acoperiș , o boltă de beton în timpul turnării etc . - Astări ( ieșit din uz , " a căptuși cu scânduri " < astar , înv . , " pânză ordinară " < tc . ) + suf . -
... CALMÁRE s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) calma și rezultatul ei . 2. Operație de liniștire a " fierberii " oțelului la turnare
CÁNDELĂ , candele , s . f . 1. Lampă cu ulei , care se pune la icoane sau la morminte sau care servea , în trecut , la iluminat . 2. Unitate de măsură pentru calcularea intensității unui izvor de lumină . 3. Stâlp rotund de lemn , întrebuințat pentru susținerea bolților unui tunel până la turnarea
CAVALÉT , cavalete , s . n . 1. Postament pe care se așază ambarcațiile la bordul unei nave sau pe uscat . 2. Suport de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul unui planșeu de beton și pe care se sprijină dreptarul cu care se face nivelarea planșeului după turnarea
CLOISONNÉ s . n . 1. Tehnică de lucrare a emailului , care constă în turnarea acestuia în mici despărțituri sau compartimente metalice , în funcție de motivul decorativ . 2. Obiect astfel realizat . [ Pr . : cloa - zo - né ] - Cuv .
COCHÍLIE , cochilii , s . f . 1. Înveliș calcaros sau silicios al unor moluște , foraminifere etc . 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini , a lingourilor etc . [ Var . : cochílă s .