Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TEOLOGIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru TEOLOGIE.

TEOLOG

... TEOLÓG , teologi , s . m . Persoană care se ocupă cu probleme de teologie ; specialist în teologie

 

TEOLOGIC

... TEOLÓGIC , - Ă , teologici , - ce , adj . Care ține de teologie , privitor la teologie

 

APOLOGETIC

APOLOGÉTIC , - Ă , apologetici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care conține o apologie , care ține de apologie . 2. S . f . Sistem ( adesea neîntemeiat ) de apărare sau de justificare a unei idei , doctrine etc . 3. S . f . Parte a teologiei care are ca scop apărarea religiei

 

ASCETIC

ASCÉTIC , - Ă , ascetici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care aparține ascetului , ascetismului sau ascezei , privitor la ascet , ascetism sau asceză . 2. S . f . Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți

 

CAZUISTIC

CAZUÍSTIC , - Ă , cazuistici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Bazat pe cazuistică ( 2 ) , privitor la cazuistică . 2. S . f . Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr - un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice , devenite cu vremea pură sofistică ; p . ext . argumentare subtilă , abilă , sofistică a unor teze false sau

 

DOGMATIC

DOGMÁTIC , - Ă , dogmatici , - ce , adj . , subst . 1. Adj . Care ține de dogme , privitor la dogme ; care se sprijină pe dogme . 2. S . f . Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematică a dogmelor unei religii ; tratat asupra dogmelor religioase . 3. S . m . și f . Persoană care susține și aplică dogmatismul ;

 

GNOSTICISM

GNOSTICÍSM s . n . Curent filozofic - religios care caută să îmbine teologia creștină cu filozofia elenistică greacă și cu unele religii orientale , susținând posibilitatea unei cunoașteri

 

HAGIOGRAFIE

HAGIOGRAFÍE s . f . Ramură a teologiei care se ocupă cu viețile sfinților ; hagiologie . [ Pr . : - gi -

 

LITURGIC

LITÚRGIC , - Ă , liturgici , - ce , adj . s . f . 1. Adj . Care aparține liturghiei , privitor la liturghie . 2. S . f . Ramură a teologiei care studiază istoria , formele și interpretarea cultului

 

SIMBOLIC

SIMBÓLIC , - Ă , simbolici , - ce , adj . , ( 2 , 3 , 4 ) s . f . 1. Adj . Care constituie un simbol ( 1 ) ; care are caracter de simbol , exprimat printr - un simbol , care servește de simbol ; care nu are eficacitate sau valoare în sine , ci prin ceea ce simbolizează . 2. S . f . Ansamblu de simboluri ; exprimare ( a unor idei sau a unor sentimente ) prin simboluri ; semnificație simbolică ( 1 ) ; simbolistică . 3. S . f . Teorie generală asupra simbolurilor ( în care noțiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale ) . 4. S . f . Ramură a teologiei consacrată studiului comparativ al simbolurilor de credință ale diferitelor