Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TEMELIE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru TEMELIE.
... fundamente , s . n . 1. Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție , o lucrare etc . ; fundație , bază , temelie . 2. Fig . Element care servește de sprijin , pe care se întemeiază ceva ; bază , temei , temelie
... BÁZĂ , baze , s . f . I. 1. Parte care susține un corp , o clădire sau un element de construcție ; temei , temelie . 2. Fig . Ceea ce formează temeiul a ceva , elementul fundamental , esențial . 3. ( De obicei urmat de determinarea " economică " ) Totalitatea relațiilor de producție într ...
... ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții , a unui utilaj , a unei mașini etc . ; fundament , bază , temelie . 2. Strat de teren natural pe care se sprijină o construcție cu o bază foarte mare . 3. Instituție cu caracter obștesc căreia , pentru realizarea scopurilor ...
... POMOSTEÁLĂ , pomosteli , s . f . 1. ( Reg . ) Pământ bătătorit care umple golurile dintre temelie și podea la construcțiile țărănești și care , uneori , ține locul pardoselii . 2. Ridicătură de pământ în regiunile inundabile pe care se construiesc clădiri de exploatare ...
PRĂGÁR , prăgare , s . n . ( Reg . ) Fiecare dintre grinzile care se așază de - a curmezișul pe temelia unei case și prin care se delimitează încăperile . - Prag + suf . -
... pământ a tulpinii unui copac . 4. P . anal . Partea de jos a unui zid , a unui munte etc . ; bază , temelie . 5. Valoarea necunoscutei dintr - o ecuație ; radical . 6. ( Lingv . ) Element al unui cuvânt , ireductibil din punct de vedere morfologic , comun cuvintelor din aceeași familie și ...
RECLĂDÍ , reclădesc , vb . IV . Tranz . A clădi din nou , a refece din temelii ; a reconstrui . - Re ^1 - +
REVOLUȚIONÁ , revoluționez , vb . I . Tranz . A schimba radical , a transforma brusc și din temelii . [ Pr . : - ți -
SĂGEÁTĂ , săgeți , s . f . 1. Vergea de lemn , cu un vârf ascuțit ( de fier , os , piatră ) la un capăt , iar la celălalt cu două aripioare înguste , folosită în trecut ( la unele populații și astăzi ) ca proiectil de vânătoare sau de luptă , aruncată dintr - un arc încordat . 2. Indicator de direcție în formă de săgeată ( 1 ) . 3. Fiecare dintre stâlpii caselor și pătulelor de la țară , care sunt fixați cu capătul de jos în grinzile temeliei și cu cel de sus în grinzile acoperișului . 4. ( Mat . ) Distanța maximă dintre un arc de curbă și coarda care unește extremitățile lui . 5. ( Geogr . ; în sintagma ) Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare , care poate închide un golf , separând o lagună . 6. Compus : săgeata apei sau săgeata apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată și cu flori albe cu mijlocul purpuriu ( Sagittaria
... TĂLPÓI , tălpoaie , s . n . Augmentativ al lui talpă ( II ) . 1. Grindă groasă care se pune ca temelie