Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TEMEI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 76 pentru TEMEI.

TEMATIC

... TEMÁTIC , - Ă , tematici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care ține de o temă , privitor la o temă , făcut pe anumite teme . 2. Adj . ( În sintagma ) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix , nici desinență , și care , adăugată la rădăcina ...

 

MOTIV

... acțiune sau care determină o acțiune ; mobil . II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale , din dezvoltarea căruia ia naștere tema muzicală ; temă , melodie , intonație . 2. Element pictural sau sculptural fundamental , folosit într - o compoziție decorativă sau arhitecturală . 3. Idee fundamentală sau temă

 

ÎNTEMEIA

ÎNTEMEIÁ , întemeiez , vb . I . 1. Tranz . A înființa , a funda ( un stat , o instituție etc . ) . 2. Refl . Fig . A avea ca temei ; a se sprijini , a se baza ( pe ceva ) . [ Pr . : - me - ia ] - În +

 

SUBTEMĂ

... SUBTÉMĂ , subteme , s . f . Temă subordonată unei teme principale ; diviziune a unei teme . - Sub ^1 - + temă

 

ÎNCREDE

ÎNCRÉDE , încréd , vb . III . 1. Refl . A pune temei pe cinstea , pe sinceritatea cuiva ; a se bizui , a conta pe cineva sau pe ceva . 2. Tranz . ( Înv . și pop . ) A încredința ceva cuiva . - În +

 

ALBUM

... specială , în care se păstrează fotografii , ilustrate , mărci poștale etc . 2. Colecție de fotografii , de ilustrații , de schițe etc . , reunite , într - un volum , după o temă

 

ALTERNANȚĂ

... ALTERNÁNȚĂ s . f . 1. Insușirea de a alterna ; revenire succesivă . 2. Schimbare regulată a unui sunet din temă

 

APOFONIE

APOFONÍE , apofonii , s . f . ( Lingv . ) Alternanță care există între vocalele din tema unui

 

ARTICOL

... ARTÍCOL , articole , s . n . 1. Expunere scrisă ( de proporții mai reduse ) cu caracter publicistic , pe o temă politică , economică , științifică etc . 2. Diviziune într - un document oficial , marcată de obicei printr - un număr de ordine sau printr - o literă . 3. Obiect care ...

 

BAZĂ

BÁZĂ , baze , s . f . I. 1. Parte care susține un corp , o clădire sau un element de construcție ; temei , temelie . 2. Fig . Ceea ce formează temeiul a ceva , elementul fundamental , esențial . 3. ( De obicei urmat de determinarea " economică " ) Totalitatea relațiilor de producție într - o etapă determinată a dezvoltării sociale . 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni , de materiale etc . , care servește ca punct de plecare pentru o anumită activitate . Bază de aprovizionare . Bază de recepție . Bază de atac . 5. ( În sintagma ) Baza craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă . II. Corp chimic alcătuit dintr - un atom metalic legat cu unul sau mai mulți hidroxili , care albăstrește hârtia roșie de turnesol , are gust leșietic și , în combinație cu un acid , formează o sare . III. 1. Distanță între difuzoarele ( externe ) ale unui sistem de redare stereofonică . 2. ( Electron . ) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncțiuni ale unui tranzistor . 3. ( Electron . ; în sintagma ) Bază de timp = unitate funcțională a unor aparate electronice , care generează impulsuri la intervale de timp

 

   Următoarele >>>