Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TĂCEA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru TĂCEA.

MÂLC

... MÂLC adv . A tăcea mâlc ( Pop . și fam . ; în expr . ) = a nu spune nici un cuvânt , a nu scoate o vorbă ; a tăcea ...

 

MUT

MUT , - Ă , muți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care nu poate vorbi , care este lipsit de facultatea vorbirii . 2. Adj . ( Despre acțiuni , atitudini ale omului ) Care se face , se petrece în tăcere , care nu se exprimă prin cuvinte . 3. Adj . Care nu vrea sau nu poate să vorbească la un moment dat sau în anumite împrejurări ; p . ext . căruia nu - i place să vorbească ( mult ) , care este tăcut din fire , taciturn . 4. Adj . P . ext . ( Despre elemente ale naturii etc . ) Tăcut , liniștit . 5. S . m . și f . ( Reg . ) Om slut ; om nepriceput , prost ,

 

TĂCERE

... TĂCÉRE , tăceri , s . f . Faptul de a tăcea ; p . ext . liniște , calm , acalmie . V. tăcea

 

TĂCUT

TĂCÚT , - Ă , tăcuți , - te , adj . 1. Care tace , care nu vorbește ; p . ext . care nu face zgomot ; calm , liniștit . 2. Puțin comunicativ , taciturn ; p . ext . discret , rezervat ,

 

ÎMBUFNA

ÎMBUFNÁ , îmbufnez , vb . I . Refl . și tranz . ( Fam . ) A ( se ) supăra ( tăcând sau încruntându - se ) ; a ( se ) bosumfla . - În +

 

Ș

Ș ^2 interj . ( De obicei prelungit ) Cuvânt folosit pentru a - i cere cuiva să tacă , să păstreze tăcere . - Onomatopee . Ș ^1 s . m . invar . A douăzeci și treia literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană constrictivă prepalatală surdă ( 2 ) ) . [ Pr . :

 

BLEAU

... care îmbracă osia carului . [ Var . : bleah , bleav s . n . ] BLEAU ^1 subst . ( Reg . ; în expr . ) A nu zice nici bleau = a tăcea

 

CÂRC

... A nu ( Pop . și fam . ; în expr . ) ( mai ) zice ( sau spune ) ( nici ) cârc = a nu ( mai ) spune nici o vorbă , a tăcea

 

MÂRC

... MÂRC interj . A nu zice nici mârc ( Pop . ; în expr . ) = a nu zice nimic , a tăcea

 

MOCNI

MOCNÍ , mocnesc , vb . IV . Intranz . 1. ( Despre foc ) A arde înăbușit , fără flacără ; a arde sub cenușă ; a fi pe punctul de a se stinge . 2. Fig . A - și trece vremea fără folos , a sta inactiv ; a lâncezi , a zăcea , a vegeta . 3. A sta în așteptare , gata să izbucnească ; a nutri sentimente de ură , de revoltă etc . , a fierbe ; a sta posomorât și

 

MOCNIT

MOCNÍT , - Ă , mocniți , - te , adj . 1. ( Despre foc ; adesea adverbial ) Care arde înăbușit , înfundat , fără flacără ; care este pe punctul de a se stinge . 2. Fig . Care lâncezește , care este fără viață , inactiv . 3. Fig . Reținut vreme îndelungată ( dar gata oricând să izbucnească ) ; tăcut , posomorât . 4. Care ( pare că ) ascunde o amenințare ( gata să se declanșeze ) . 5. ( Despre vreme , atmosferă ) Înnorat ,

 

   Următoarele >>>