Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SURESCITARE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru SURESCITARE.
... ÎNTĂRÂTÁ , întăr ? t , vb . I . 1. Tranz . A aduce pe cineva în stare de enervare , de surescitare ; a agita , a instiga un grup de oameni ; a ațâța , a asmuți , a zădărî ( un ...
... ÎNTĂRÂTÁRE , întărâtări , s . f . Acțiunea de a ( se ) întărâta ; iritare ; surescitare
... a se destinde ; slăbire , încetare a unei încordări ; relaxare ; fig . încetare a unei tensiuni nervoase , a unei stări de surescitare
... IRITÁȚIE , iritații , s . f . 1. Stare de enervare , de surescitare
... IRITÁT , - Ă , iritați , - te , adj . 1. Care se află în stare de enervare , de surescitare
... NERVOZITÁTE s . f . Stare de enervare , de încordare nervoasă ; iritare , surescitare
... cineva ( sfidându - l ) ; spec . ( Jur . ) a aduce pe cineva ( prin acte de violență , lezarea demnității sau alte fapte ilicite ) într - o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni . 2. A avea drept urmare ; a determina , a constitui , a cauza , a ...
... SURESCITÁȚIE , surescitații , s . f . Surescitare
... SURESCITÁBIL , - Ă , surescitabili , - e , adj . Care prezintă o stare de surescitare
... SURESCITABILITÁTE s . f . Înclinare spre surescitare