Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SULTAN

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 30 pentru SULTAN.

SULTANĂ

... SULTÁNĂ , sultane , s . f . Soție sau fiică de sultan . - Sultan

 

SULTĂNESC

... SULTĂNÉSC , - EÁSCĂ , sultănești , adj . Care aparține sultanului , privitor la sultan . - Sultan

 

MUSAIP

MUSAÍP , musaipi , s . m . Înalt demnitar la curtea sultanului ; confident al sultanului ; consilier , sfetnic al

 

SULTANAT

... SULTANÁT , sultanate , s . n . Demnitate de sultan ; stat monarhic condus de un sultan

 

ÎMPĂRĂȚIE

... ÎMPĂRĂȚÍE , împărății , s . f . 1. Țară condusă de un împărat ; imperiu . 2. Faptul de a împărăți ; stăpânire . 3. ( Înv . ) Împărat ; sultan

 

ȘAHZADEA

... ȘAHZADEÁ s . f . ( Turcism înv . ) Fiu de sultan

 

ARZ

ARZ , arzuri , s . n . Memoriu , reclamație , plângere adresată de către domnii , boierii etc . români sultanului sau marelui vizir ;

 

BEILIC

BEILÍC , beilicuri , s . n . 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții otomane în țările românești . 2. Vânzare forțată de oi în țările românești , făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci ; dijmă ( în oi ) . 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor

 

BOSTANGIU

BOSTANGÍU , bostangii , s . m . Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile

 

CAPUGIU

CAPUGÍU , capugii , s . m . ( Turcism înv . ) Trimis al sultanului în țările românești , împuternicit în special cu schimbarea

 

   Următoarele >>>