Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STROFA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 25 pentru STROFA.

GLOSĂ

... a unui cuvânt dintr - o scriere ; spec . comentariu sau notă explicativă făcută pe marginea unui text . 2. Formă fixă de poezie în care fiecare strofă , începând de la cea de - a doua , comentează succesiv câte un vers din prima strofă , versul comentat repetându - se la sfârșitul strofei respective , iar ultima strofă

 

CUPLET

... din actualitățile zilei , în care toate strofele textului se cântă cu același refren . 2. Poezie satirică alcătuită din mai multe strofe și un refren . 3. Strofă

 

ALCAIC

... ALCÁIC , - Ă , alcaici , - ce , adj . Vers alcaic ( În sintagmele ) = vers antic format din cinci picioare , cu cezura după al doilea picior . Strofă alcaică = strofă

 

ANTISTROFĂ

... ANTISTRÓFĂ , antistrofe , s . f . 1. A două parte în triada strofă - antistrofă - epodă a unei poezii lirice cântate de cor după strofă

 

MONOSTROFĂ

... MONOSTRÓFĂ , monostrofe , s . f . Poezie formată dintr - o singură strofă . - Mono - + strofă

 

SAFIC

... SÁFIC , - Ă , safice , adj . Vers safic ( În sintagmele ) = vers endecasilabic cu cinci picioare , folosit în vechea lirică greacă și latină . Strofă safică = strofă

 

STROFIC

... STRÓFIC , - Ă , strofici , - ce , adj . Care aparține strofei , privitor la strofă

 

TERȚINĂ

TERȚÍNĂ , terține , s . f . Poezie în formă fixă , alcătuită din strofe de trei versuri , dintre care al doilea rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare ; terțet (

 

ACROSTIH

... ACROSTÍH , acrostihuri , s . n . Poezie sau strofă

 

CATREN

... CATRÉN , catrene , s . n . Strofă

 

COLON

COLÓN^4 , colonuri , s . n . Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect . COLÓN^3 , coloni , s . m . Unitate bănească în Costa Rica și în Salvador . COLÓN^2 , coloni , s . m . Parte sau subdiviziune a unui vers , a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică . COLÓN^1 , coloni , s . m . 1. ( În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa ) Muncitor agricol care , inițial liber , muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari , mai târziu începe să fie legat de pământ , să plătească dijmă și să presteze corvezi . 2. ( Înv . )

 

   Următoarele >>>