Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRIGATE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 26 pentru STRIGATE.
STRIGÁ , strig , vb . I . I. Intranz . 1. A scoate sunete puternice , țipete ; a răcni . 2. ( Despre animale și păsări ) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei . II. 1. Tranz . A spune , a enunța ceva cu glas puternic ; a - și exprima cu glas puternic voința . 2. Intranz . A se răsti la cineva , a - i adresa cuiva vorbe aspre ; a - i vorbi cuiva tare și cu dușmănie . 3. Tranz . A chema ( pe cineva ) cu glas tare să vină , să asculte etc . ( spunându - i numele ) . 4. Tranz . A face cunoscut ceva ( anunțând , vestind cu glas tare ) . 5. Tranz . A se adresa cuiva cu un epitet , a denumi pe cineva ; a porecli . 6. Intranz . A spune strigături la joc ; a conduce jocul prin strigăte și
... STRIGÁT s . n . 1. Faptul de a striga
... strigă ; fig . care se remarcă , iese în evidență ( mai ales prin aspecte sau efecte negative ) ; izbitor ; evident . 2. S . m . ( Înv . și pop . ) Crainic , vestitor . - Striga
STRÍGĂ , strigi , s . f . 1. ( În superstiții ) Ființă imaginară închipuită ca o femeie care chinuiește copiii mici , ia mana de la vaci etc . 2. Pasăre răpitoare de noapte , de culoare galbenă - roșcată , cu pete brun - închis , care se hrănește mai ales cu șoareci ( Tyto alba guttata ) . 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi , asemănătoare cu un cap de mort , care zboară numai în amurg și care , când este prins , scoate un zgomot ascuțit ca un strigăt ; cap - de - mort ( Acherontia
... de un animal sau de o pasăre . 4. Zgomot , larmă de voci ; vociferare . 5. Chemare cu voce tare ( cu rostirea numelui celui chemat ) . 6. Strigătură . - Striga
... cu caracter epigramatic , cu aluzii satirice sau glumețe ori cu conținut sentimental , care se strigă la țară , în timpul executării unor jocuri populare ; chiuitură , strigăt . - Striga
... da afară . 3. A alunga , a goni . - Et . nec . ȚIPÁ^1 , țip , vb . I . Intranz . 1. ( Despre oameni ) A striga cu glas tare și ascuțit ( de durere , de spaimă ) ; a zbiera . 2. ( Despre animale ) A scoate strigăte specifice puternice , ascuțite . 3 ...
... ȚIPOTÍ , țipotesc , vb . IV . Intranz . ( Reg . ) A scoate țipete , a țipa ^1 , a striga
... ȚIVLÍ , țivlesc , vb . IV . Intranz . ( Reg . ) A țipa , a striga
CĂLÚȘ , călușuri , s . n . 1. Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinții dinainte ai unui animal , spre a - l forța să țină gura deschisă ; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane , pentru a o împiedica să strige . 2. Bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn . 3. Mică piesă de lemn cu o formă specială , pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical ; scaun . 4. Suport de lemn pe care pictorul își așază tabloul când lucrează ; șevalet . 5. Utilaj de foraj , pentru rotirea prăjinilor , folosit în forajul prin percuție sau în cel manual . 6. ( De obicei art . ) Numele unui dans popular cu figuri variate , jucat ( în preajma Rusaliilor ) de un grup de flăcăi ; melodie după care se execută acest dans ; călușar ( 1 ) , călușel ( 4 ) . - Cal + suf . -
... CĂSCÁ , casc , vb . I . 1. Tranz . A deschide gura pentru a vorbi , pentru a striga , pentru a mânca etc . 2. Intranz . A deschide gura mare printr - o mișcare de inspirare adâncă , urmată de o expirație prelungită ...