Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRICA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 114 pentru STRICA.

STRICAT

... Certat , mâniat , supărat ( cu cineva ) . 7. ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Decăzut moralicește ; corupt , desfrânat , depravat . - STRICÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) strica . - V. strica

 

STRICĂCIUNE

... STRICĂCIÚNE , stricăciuni , s . f . 1. Faptul de a ( se ) strica ; ( concr . ) ceea ce este stricat , deteriorat ; pagubă produsă de ceea ce s - a stricat , s - a deteriorat , s - a distrus ...

 

STRICĂCIOS

... STRICĂCIÓS , - OÁSĂ , stricăcioși , - oase , adj . Dăunător , vătămător . - Strica

 

STRICĂTOR

... STRICĂTÓR , - OÁRE , stricători , - oare , adj . 1. Care provoacă sau poate să provoace stricăciuni ; dăunător , vătămător , păgubitor . 2. Care corupe , pervertește . - Strica

 

STRICȚIUNE

STRICȚIÚNE , stricțiuni , s . f . ( Fiz . ) Contracție . [ Pr . : - ți -

 

STRICĂȚEL

STRICĂȚEL , - EÁ , - EÁ , - ÍCĂ , stricăței , - ele , adj . Diminutiv al lui stricat ( 7 ) ; ( cam ) depravat ,

 

CALIMERA

... CALIMÉRA s . f . art . ( Fam . ; în expr . ) A se schimba calimera = a se schimba situația . A ( se ) strica calimera = a ( se ) strica

 

HÂRÂIT

HÂRÂÍT^2 , - Ă , hârâiți , - te , adj . 1. ( Despre glas , vorbire , sunete ) Care hârâie , hârâitor . 2. ( Despre mecanisme , obiecte etc . ) Stricat , hodorogit , uzat . - HÂRÂÍT^1 , hârâituri , s . n . Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul , de un mecanism stricat , de organele respiratorii bolnave etc . - V.

 

STRICARE

... STRICÁRE , stricări , s . f . Acțiunea de a ( se ) strica și rezultatul ei . - V. strica

 

ÎNĂCRI

... ÎNĂCRÍ , înăcresc , vb . IV . Refl . și tranz . ( Pop . ) A ( se ) acri ; p . ext . a ( se ) strica

 

   Următoarele >>>