Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SPURCAT

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru SPURCAT.

SPURCA

SPURCÁ , spurc , vb . I . ( Pop . ) 1. Tranz . și refl . A ( se ) murdări , a ( se ) mânji . 2. Tranz . A atinge o mâncare sau un vas de gătit de ceva murdar , scârbos sau oprit de biserică . 3. Refl . ( În practicile religioase creștine ) A mânca de dulce în timpul

 

SPURCĂCIUNE

... SPURCĂCIÚNE , spurcăciuni , s . f . 1. Lucru spurcat ^2 ( 1 ) , grețos ; scârnăvie , murdărie . 2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare ; p . ext . monstru . - Spurca

 

SPURCARE

... SPURCÁRE s . f . Acțiunea de a ( se ) spurca ; murdărire ; fig . profanare , pângărire . - V. spurca

 

MÂRȘĂVI

... MÂRȘĂVÍ , mârșăvesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A pângări , a spurca

 

NECURAT

NECURÁT , - Ă , necurați , - te , adj . 1. Murdar . 2. Blestemat , spurcat ;

 

SPURCACI

SPURCÁCI , spurcaci , s . m . Pasăre migratoare , înrudită cu dropia , de mărimea unei găini , brună pe spate și albicioasă pe pântece ( Otis tetrax ) . [ Var . : spârcáci s . m . ] - Spurc ( reg . " excremente " < lat . ) + suf . -