Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SOLIST
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru SOLIST.
... SOLÍSTIC , - Ă , solistici , - ce , adj . Care pune accentul pe interpretarea solistului ; care se execută de un solist . - Solist
... acompaniamente , s . n . 1. Însoțire a unei melodii cu altă melodie potrivită . 2. Parte muzicală , instrumentală sau ochestrală , care însoțește și susține un solist
... ANTIFÓNIC^1 , - Ă , antifonici , - ce , adj . ( Despre cântecul unui solist și al unui cor sau despre două părți dintr - un cor ) Care se execută alternativ . ANTIFÓNIC^2 , - Ă , antifonici , ce , adj . ( Despre materiale ) Care atenuează ...
MÍSĂ , mise , s . f . Compoziție muzicală polifonică pentru cor și soliști , scrisă pe textul liturghiei , care se cântă în timpul serviciului religios
ÓPERĂ^2 , opere , s . f . Compoziție muzicală scrisă pentru soliști , cor și orchestră pe textul unui libret dramatic ; reprezentare scenică a acestei lucrări . ÓPERĂ^1 , opere , s . f . 1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop ; rezultat al unei activități creatoare ; lucrare , faptă . 2. Lucrare originală de artă , de știință etc . ; creație (
OPERÉTĂ , operete , s . f . Compoziție muzical - dramatică ușoară , scrisă pentru soliști , cor și orchestră pe un libret cu conținut agreabil , în care cupletele cântate alternează cu cele
ORATÓRIU^1 , oratorii , s . n . 1. Compoziție muzicală simfonică de mare întindere , scrisă pe o temă dramatică , pentru orchestră , cor și soliști vocali și destinată a fi interpretată în concert ; p . restr . cantată . 2. ( Înv . ) Mic edificiu sau încăpere într - o locuință particulară , servind drept loc de rugăciune ; paraclis . ORATÓRIU^2 , - IE , oratorii , adj . ( Înv . )
... RECITÁL , recitaluri , s . n . Concert al cărui program este susținut de un singur solist
... RECITATÍV , recitative , s . n . Gen de muzică vocală ( executată de solist ) , cu sau fără acompaniament instrumental , care , prin intonații și prin ritmică asemănătoare vorbirii , se apropie de declamație și care , în operă , comentează acțiunea și face ...
SIMFONÍE , simfonii , s . f . 1. ( În trecut ) Ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale ; compoziție muzicală instrumentală ( cu soliști , cor ) ; ( sens curent ) compoziție muzicală amplă pentru orchestră , care cuprinde de obicei trei sau patru părți . 2. Fig . Ansamblu ( armonios ) de elemente care concură la producerea unui anumit efect ; spec . îmbinare armonioasă de