Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SOLIDARIZAT

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru SOLIDARIZAT.

SOLIDARIZA

SOLIDARIZÁ , solidarizéz , vb . I . 1. Refl . A se declara solidar ( 1 ) cu cineva sau cu ceva , a manifesta sentimente de solidaritate ( față de cineva ) , a se uni cu cineva într - o acțiune . 2. Tranz . A lega între ele ( prin construcție ) două sau mai multe piese sau obiecte , astfel încât să forrneze un tot , să preia în ansamblu

 

SOLIDARIZARE

... SOLIDARIZÁRE , solidarizări , s . f . Acțiunea de a ( se ) solidariza și rezultatul ei . - V. solidariza

 

CHINGĂ

CHÍNGĂ , chingi , s . f . 1. Fâșie de piele sau de țesătură de cânepă , cu care se fixează șaua pe cal . 2. Cingătoare din piele sau de pânză . 3. Bară de lemn sau de metal care leagă părțile componente ale unui obiect , solidarizându - le și mărind rezistența

 

DIFERENȚIAL

DIFERENȚIÁL , - Ă , diferențiali , - e , adj . , subst . I. Adj . Care face să se deosebească ; care diferențiază . II. 1. S . n . Complex de roți dințate care , angrenându - se , permit ca două roți care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite . 2. S . f . ( Mat . ) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente ; suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente . [ Pr . : - ți -

 

FURURĂ

FURÚRĂ , fururi , s . f . Piesă metalică sau de lemn care acoperă sau umple spațiul dintre două elemente de construcție solidarizate între

 

MONOLITIZARE

MONOLITIZÁRE , monolitizări , s . f . Operație prin care elemente de construcție din beton turnate separat se solidarizează pentru a prelua împreună sarcinile

 

STATOR

STATÓR , statoare , s . n . Parte a unei mașini de forță ( generatoare sau motoare ) care este imobilă în timpul funcționării mașinii , fiind solidarizată cu carcasa mașinii sau constituind însăși

 

TURBINĂ

TURBÍNĂ , turbine , s . f . Motor alcătuit dintr - un rotor ( solidarizat cu un arbore ) și dintr - un stator , care transformă energia potențială a unui fluid în energie mecanică de corp