Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SMUCIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru SMUCIT.

SMUCI

SMUCÍ , smucesc , vb . IV . 1. Tranz . A trage brusc și cu putere pentru a scoate , a smulge , a desprinde , a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află . 2. Refl . A se zbate , a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat . [ Var . : ( pop . ) smâcí , smâncí , smuncí vb .

 

SMUCIRE

... SMUCÍRE s . f . Acțiunea de a ( se ) smuci ; smucit ^1 . - V. smuci

 

SMUCITURĂ

... SMUCITÚRĂ , smucituri , s . f . Faptul de a ( se ) smuci ; mișcare repezită , bruscă ; smuceală , smucit ^1 . [ Var . : ( pop . ) smuncitúră s . f . ] - Smuci

 

HÂȚ

HÂȚ interj . Cuvânt care imită zgomotul produs de o mișcare bruscă și rapidă , când cineva apucă , smucește sau trage

 

HĂȚI

... HĂȚÍ , hățesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A zgâlțâi , a smuci

 

RECULA

... RECULÁ , reculez , vb . I . Intranz . A se retrage , a se smuci

 

SMÂCI

... SMÂCÍ vb . IV v . smuci

 

SMÂNCI

... SMÂNCÍ vb . IV v . smuci

 

SMÂNCIT

SMÂNCÍT , - Ă - Ă adj . v . smucit ^

 

SMUCEALĂ

... SMUCEÁLĂ , smuceli , s . f . Smucitură . [ Var . : smânceálă , smunceálă s . f . ] - Smuci

 

   Următoarele >>>