Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RUTINAT
Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru RUTINAT.
RUTINÁ , rutinez , vb . I . Refl . A capăta
RUTINÁR , - Ă , rutinari , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care lucrează numai prin rutină ^1 ; rutinier . 2. Adj . ( Rar ) Șablonizat . - Rutină + suf . - ar . Cf . fr . %
PRÁCTICĂ , practici , s . f . 1. Practicare , p . ext . deprindere , obicei , rutină . 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății , în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale ; metodă , procedeu aplicat și verificat efectiv . 3. Exercitare a unei profesiuni , a unei discipline , profesare a unei științe , a unei arte . 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într - un domeniu oarecare . Practică pedagogică . 5. ( Mai ales la pl . ) Ceremonie , manifestare exterioară de
PRÁXIS s . n . ( Înv . ) 1. Pricepere dobândită printr - o practică îndelungată ; experiență , rutină . 2. Act , document . 3. Obicei , datină . [ Var . : práxă s .
RUTINIÉR , - Ă , rutinieri , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( Franțuzism ) Șablonizat . 2. S . m . și f . Persoană care lucrează numai prin rutină ^1 , sclav al automatismului . [ Pr . : - ni -