Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROSTUIT

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru ROSTUIT.

ROSTUI

ROSTUÍ , rostuiésc , vb . IV . Tranz . 1. A așeza , a aranja așa cum trebuie ; a face ordine . 2. A procura ceva prin mijloace improvizate ; a face rost de ceva . 3. A umple cu un material de etanșare și a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării , dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc . pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltrație . 4. A forma cu mâna rostul urzelii la războiul de țesut . 5. A bate , de o parte și de alta , vârful dinților unei pânze de ferăstrău . - Rost + suf . -

 

ROSTUIRE

... ROSTUÍRE , rostuiri , s . f . Acțiunea de a rostui și rezultatul ei . - V. rostui

 

ROSTUITOR

... rostuitoare , s . n . Unealtă a lemnarului constituită dintr - o lamă de oțel , cu care se abat dinții pânzelor de ferăstrău . [ Pr . : - tu - i - ] - Rostui