Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROSTI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 65 pentru ROSTI.

ROSTITOR

... ROSTITÓR , - OÁRE , rostitori , - oare , adj . ( Rar ) 1. ( Și substantivat ) Care rostește , spune ceva . 2. Rostit , exprimat , spus . - Rosti

 

ROSTIRE

... ROSTÍRE , rostiri , s . f . Faptul de a rosti . - V. rosti

 

ZICE

... ZÍCE , zic , vb . III . Tranz . 1. A exprima ceva în cuvinte , a spune , a rosti cu voce tare ; p . ext . a vorbi . 2. A afirma , a declara ; a susține , a pretinde ...

 

ÎNGÂNA

... n , vb . I . 1. Tranz . A imita , a repeta ( în bătaie de joc ) vorbele , glasul cuiva . 2. Tranz . A rosti sau a cânta ceva încet , șoptit ( și neclar ) ; a murmura , a mormăi . 3. Tranz . și refl . A ( se ...

 

ÎNGÂNAT

ÎNGÂNÁT , - Ă , îngânați , - te , adj . ( Despre vorbe , sunete ) Rostit ușor , murmurat , șoptit . - V.

 

ÎNGĂIMA

... ÎNGĂIMÁ , îng ? im , vb . I . 1. Tranz . A rosti cu greutate , nedeslușit , încurcat ; a bolborosi , a îndruga , a îngăla ( 2 ) ; p . ext . a fredona , a ...

 

ÎRA

ÎRA interj . ( Pop . ; rostit cu î prelungit ) Exclamație care exprimă mirare , uimire , ciudă etc . [ Var . : ? ra interj . ] -

 

ȘOAPTĂ

ȘOÁPTĂ , șoapte , s . f . 1. Vorbire cu voce înceată , șoptire ; p . ext . vorbă sau comunicare rostită pe șoptite . 2. ( La pl . ) Calomnii , bârfeli ,

 

ȘOPTIT

ȘOPTÍT^2 , - Ă , șoptiți , - te , adj . ( Despre cuvinte ; adesea adverbial ) ( Rostit ) în șoaptă , încet . - V. șopti . ȘOPTÍT^1 s . n . Șoptire . - V.

 

ȚIPAT

ȚIPÁT , - Ă , țipați , - te , adj . ( Rar ) Rostit cu glas tare și ascuțit ; strident . - V. țipa ^

 

   Următoarele >>>