Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROM

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 72 pentru ROM.

ROMÂNESC

ROMÂNÉSC , - EÁSCĂ , românești , adj . Care aparține României sau populației ei , privitor la România sau la populația

 

ROMÂNI

ROMÂNÍ , românésc , vb . IV . ( Înv . ) 1. Refl . și tranz . A adopta sau a face să adopte obiceiurile , caracterul , limba românilor . 2. Tranz . A traduce în

 

ROMÂNIE

ROMÂNÍE s . f . 1. ( Înv . ) Limba română . 2. ( În forma rumânie ) Condiție a țăranilor din Țara Românească dependenți de stăpânul feudal al moșiei ( domn , boieri , mănăstiri ) ; condiție de rumân ; iobăgie . [ Var : rumâníe s . f . ] - Român + suf . -

 

ROMÂNIME

ROMÂNÍME s . f . Totalitatea românilor ( I 1 ) ; număr mare de români . - Român + suf . -

 

ROMÂNISM

ROMÂNÍSM , românisme , ( 2 ) s . n . 1. Sentiment național al românilor ( I 1 ) ; spirit românesc . 2. ( Rar ) Cuvânt sau expresie specifică limbii române . - Român + suf . -

 

ROMÂNIZA

ROMÂNIZÁ , românizez , vb . I . Tranz . A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele , cu structura acestei limbi . - Român + suf . -

 

ROMÂNIZARE

ROMÂNIZÁRE , românizări , s . f . Acțiunea de a româniza și rezultatul ei . - V.

 

ROMÂNIZAT

ROMÂNIZÁT , - Ă , românizați , - te , adj . 1. Care a trecut ( în anumite împrejurări istorice ) la naționalitatea română ; care a devenit român ( I 1 ) . 2. ( Despre cuvinte și expresii străine intrate în limba română ) Care a căpătat o formă potrivită cu structura limbii

 

ROMÂNAȘ

ROMÂNÁȘ , românași , s . m . Diminutiv al lui român ( I 1 ) . [ Var . : rumânáș s . m . ] - Român + suf . -

 

ROMÂNEȘTE

ROMÂNÉȘTE adv . Ca românii , în felul românilor ; în limba română . - Român + suf . -

 

   Următoarele >>>