Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RIMĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru RIMĂ.
... RIMÁT , - Ă , rimați , - te , adj . ( Despre cuvinte ) Care rimează cu altul . - V. rima
RIMÁ , rimez , vb . I . Intranz . 1. ( Despre două sau mai multe cuvinte ) A avea aceleași sunete în silabele finale . 2. ( Rar ) A face versuri cu
LEONÍN^1 , - Ă , leonini , - e , adj . ( Livr . ) Care aparține leului ^1 , privitor la leu ; ca al leului . LEONÍN^2 , - Ă , leonini , - e , adj . Versuri leonine ( În sintagma ) = versuri ale căror emistihuri rimează . Rimă leonină = rimă în care două sau trei silabe sunt asemănătoare . [ Pr . : - le -
SONÉT , sonete , s . n . Poezie cu formă prozodică fixă , alcătuită din 14 versuri repartizate în două catrene cu rimă îmbrățișată și două terține cu rimă
ALB , - Ă , albi , - e , adj . , subst . I. Adj . 1. Care are culoarea zăpezii , a laptelui ; ( despre culori ) ca zăpada , ca laptele . 2. Incolor , transparent . 3. Fig . Limpede , luminos . 4. Fig . Nevinovat , curat , pur , candid . 5. ( Despre versuri ) Fără rimă . II. S . m . Denumire dată , după revoluția franceză , contrarevoluționarilor și conservatorilor . III. S . n . 1. Culoare obținută prin suprapunerea luminii zilei ; culoarea descrisă mai sus . 2. Obiect , substanță etc . de culoare albă ( I 1 ) . ( Pop . ) Albul ochiului = sclerotică . Alb de plumb = carbonat bazic de plumb , folosit în industria vopselelor ; ceruză . Alb de zinc = oxid de zinc ( folosit în vopsitorie ) . Alb de titan = bioxid de titan . IV. S . m . Denumire generică dată unor rase de porcine de culoare albă ( I 1 ) cu prolificitate și precocitate ridicate , crescute pentru producția de carne . Alb de Banat . Alb ucrainean de stepă . V. S . f . pl . art . Nume dat pieselor albe ( I 1 ) la unele jocuri distractive sau de
ASONÁNȚĂ , asonanțe , s . f . Rimă
MASCULÍN , - Ă , masculini , - e , adj . 1. De sex bărbătesc ; p . ext . care este propriu masculului ( 1 ) , bărbatului ; bărbătesc . 2. ( Despre rime ; p . ext . despre versuri ) Care rimează pe ultima silabă
MONORÍMĂ , monorime , adj . ( Despre poezii ) Care are aceeași rimă la toate
PROVÉRB , proverbe , s . n . 1. Învățătură morală populară născută din experiență , exprimată printr - o formulă eliptică sugestivă , de obicei metaforică , ritmică sau rimată ; zicală , zicătoare , parimie . 2. ( Franțuzism ) Operă dramatică scurtă , al cărei conținut ilustrează un proverb (
REZONÁNȚĂ , rezonanțe , s . f . 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele ; răsunet . 2. Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică , cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului . 3. ( Med . ) Tulburare de gândire la schizofrenici , caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale , de obicei făcute după asonanță , rimă sau localizare în timp sau
SEXTÍNĂ , sextine , s . f . Poezie cu formă fixă , alcătuită din șase strofe și jumătate , în care aceleași cuvinte revin la rimă într - o anumită