Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REZISTENȚĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 123 pentru REZISTENȚĂ.

ÎMPOTRIVEALĂ

... ÎMPOTRIVEÁLĂ , împotriveli , s . f . ( Rar ) Faptul de a se împotrivi ; împotrivire , opoziție , rezistență

 

ÎMPOTRIVIRE

... ÎMPOTRIVÍRE , împotriviri , s . f . Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei ; opoziție , rezistență

 

ÎNFRUNTARE

... ÎNFRUNTÁRE , înfruntări , s . f . Acțiunea de a înfrunta și rezultatul ei . 1. Mustrare , dojană aspră ; p . ext . jignire , insultă . 2. Rezistență

 

ÎNTĂRI

ÎNTĂRÍ , întăresc , vb . IV . 1. Refl . A se face ( mai ) tare , ( mai ) rigid , a ( se ) indura ; a deveni ( mai ) dens . 2. Tranz . A mări rezistența unei piese , a unui sistem tehnic etc . 3. Tranz . și refl . A face să prindă sau a prinde puteri ( de obicei după o boală ) , a face să - și recapete sau a - și recăpăta puterile ; a ( se ) întrema , a ( se ) înzdrăveni . 4. Tranz . și refl . A ( se ) consolida . 5. Tranz . A confirma , a adeveri ( o convingere , o bănuială ) . 6. Tranz . A legaliza o acțiune , un act . 7. Refl . ( Despre fenomene atmosferice ) A se înteți , a se intensifica . - În +

 

ȘASIU

... ȘASÍU , șasiuri , s . n . 1. Cadru rigid de rezistență care se montează pe osiile unui vehicul cu tracțiune mecanică și care susține caroseria . 2. Nume purtat de diferite tipuri de rame sau de cadre ...

 

ȘEVRETĂ

... ȘEVRÉTĂ , șevrete , s . f . Piele de ovine tăbăcită cu săruri minerale , caracterizată prin finețe , moliciune , elasticitate , netezime și prin rezistență

 

ȘUBREZI

ȘUBREZÍ , șubrezesc , vb . IV . Tranz . și refl . ( Despre ființe ) A face să devină sau a deveni șubred , a face să - și piardă sau a - și pierde forța fizică , rezistența , sănătatea ; a

 

ACIDOREZISTENȚĂ

... Proprietate a unor bacterii de a rezista după colorarea cu un colorant de anilină , la acțiunea decolorantă a acizilor . - Acid + rezistență

 

ALUNECA

... suprafață lucioasă ( și a cădea , a se prăbuși ) . 2. A se mișca lin , fără a întâmpina vreo rezistență ; ( despre două corpuri aflate în contact ) a se deplasa unul față de celălalt tangențial , fără a se rostogoli ; a se ...

 

ARMA

ARMÁ , armez , vb . I . Tranz . 1. A pune mecanismul unei arme ( de foc ) în poziția imediat precedentă descărcării ei . 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența . 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul

 

ASALT

ASÁLT , asalturi , s . n . 1. Atac ( militar ) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit , a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului . 2. Luptă , exercițiu , întrecere de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>